Linia, tine-te de ea, tine-o, merg dupa stea si iar e zi si iar e noapte, la fel ca fetele care tot apar si dispar, uneori trebuie sa fac eforturi sa mi le amintesc pe cele de ieri, of! creierule-zgircitule, apoi lucrurile iau diverse turnuri si nu mai sint la fel sau nu mai sint deloc, la urma, la care urma, ca inca nu-i, iti zici ca da, desenele ramin; ca voila!: se depoziteaza lucruri, s-a notat, e aici tot si cind colo… canci! S-au schimbat odata cu tine. Si imi imaginez ca poate ar fi neplacut sa se schimbe inaintea ta, da’ ti-ar placea sa schimbe lumea macar asa, putin – ti le imaginezi ca pe niste undite cind esti rau, ca pe niste mesaje in sticla, ca mesaje in balon, dupa care spui caman!, nu e cazu’ sa gindesti asa, poate ca o sa rezoneze doar vreo trei, da’ o sa rezoneze careva, ca m-am saturat sa rezoneze numa’ universul si cu mine.
Apare Bukowski la fix si zici „frate, hai sa vedem, intram amindoi in gramada de desene, in gramada de texte!”, zici „hai sa ne prefacem ca tu nu desenezi, hai sa ne prefacem ca eu nu scriu, de fapt eu nici nu scriu, ne holbam toti, alege Sociu si gata!”.