La o privire mai atenta, clasele de maiestrie, la care s-au inscris 160 de amatori, sunt, in felul lor, o competitie, si inca una notabila, gratie catorva premii calificate drept „promotionale“. Premiul Grommeck, al Fundatiei Muzicale Jurgen Frei din Bad Soden, este acordat unui participant „activ“ la masterclasses, ce demonstreaza un mare potential muzical, desemnat de cei patru profesori (anul acesta Ana Chumachencho, Mihaela Martin, Miriam Fried si Boris Kushnir). Dotat cu zece mii de euro, premiul este menit sa incurajeze debutul unei cariere muzicale. Premiul Prinz von Hessen, 2.500 de euro, este conferit unui tanar ce s-a distins in timpul cursurilor, demonstrand „o capacitate muzicala speciala, un discernamant deosebit in perceptie, talent si multa munca, semnaland un mare potential artistic“. Premiul Ana Chumachenco, de aceeasi valoare, este destinat si el sprijinirii unui tanar violonist exceptional pentru a-si finanta studiile.
Dintre cei trei violonisti romani care s-au inscris la sesiunea de la Kronberg, doar Malina Ciobanu a trecut de etapa auditiilor, devenind o participanta „activa“ la cursuri, sub indrumarea profesoarei Mihaela Martin. Pe ceilalti doi, Estera Racz si Andrei Mamara, participanti „pasivi“, nu i-am prea vazut. Spre deosebire de alte natiuni prezente aici, romanii nu exceleaza prin solidaritate si sustinere a celui mai bun. De altfel, Andrei Mamara isi anunta prietenii pe pagina de Facebook ca ar fi venit in Germania de la scoala britanica unde studiaza, sa o vada pe… doamna Merkel si sa-i dea sfaturi despre refugiati… In timpul acesta, sud-asiaticii si japonezii noteaza pe hartie fiecare indicatie pe care o da Mihaela Martin.
Intr-un scurt interviu, Malina Ciobanu imi spunea ca lectiile de la Academia Kronberg constituie „o experienta deosebita, cu totul speciala si, stand aici o saptamana, nu ai cum sa nu te simti inspirat, motivat, si sa pleci acasa cu foarte, foarte multe lucruri invatate“. La 18 ani, Malina iese cumva acum din coconul romanesc, in care se cultiva pana la exces vedetismul celor talentati, si imi confirma impresia: „aici am intalnit foarte multi tineri violonisti extrem de talentati si deja laureati la foarte multe competitii internationale cunoscute; intr-adevar, in Romania exista tendinta de a face copii-minune din toti, si buni, si mai putin buni. Atunci cand mergi la cursuri de maiestrie de genul acestuia, esti adus la realitate! Si iti dai seama ca nivelul din Romania, pe care ai impresia ca il ai in Romania, nu este acelasi cu cel din strainatate. […]Mihaela Martin este un violonist extraordinar de la care ai foarte multe lucruri de invatat si ma simt de fiecare data foarte norocoasa cand am posibilitatea de a studia cu dumneaei“.
Cum a fost primita si cazata la Kronberg? „Oamenii de aici, pe care i-am intalnit, sunt extraordinari; am vorbit si cu ceilalti cursanti, si toti am fost primiti foarte bine. Familia la care sunt cazata este si ea extraordinara si m-a facut sa ma simt ca acasa. Oficial, ei iti spun la inceput ca trebuie sa platesti o suma foarte, foarte mica de bani [nu mai mult de 10 euro pe noapte; VE], dar familia la care stau nu a acceptat sa primeasca banii. Sunt destul de mult timp plecati, dar luam masa impreuna si mi-au spus de la inceput ca vor sa ma simt ca acasa si ca locuinta lor imi sta la dispozitie.“
O ocazie de a resimti cat de mari sunt, uneori, prejudecatile romanesti. „Lumea spune ca germanii sunt mai duri si ma asteptam la asa ceva, dar pana acum nu am avut absolut nici o problema cu nimeni din cei cu care am intrat in contact. Cred ca noi, romanii, confundam punctualitatea si seriozitatea cu a fi dur sau rigid si, din punctul acesta de vedere, este o mare diferenta.“
Aminteam conceptul remarcabil ce sta la baza cursurilor de la Academia Kronberg. El include concerte ale maestrilor si ale absolventilor, la care studentii participa, evident, gratuit (iar cel cu Gidon Kremer, aniversat la implinirea a 70 de ani, a fost de neuitat, la fel ca si prestatiile Anei Chumachencho sau Mihaelei Martin). In fiecare zi studentii au fost invitati la o conferinta workshop, intre care s-au distins cea care l-a avut ca protagonist pe Gilles Apap, atipicul si formidabilul elev al lui Menuhin si iubitor de Enescu, si, prin utilitate, cea prezentata de Kathrin Hauser-Schmolck: „Dezvoltarea unei cariere muzicale: pe calea castigarii existentei ca muzician“. In fine, remarcabila a fost si expozitia a zece lutieri si constructori de arcusuri germani, ce si-au prezentat instrumentele profesorilor si studentilor. Intre ei, Ekkard Seidl de la Markneukirchen si-a mutat pentru o saptamana, ca in fiecare an, atelierul si instrumentele de coarde, in holul salii de concerte a orasului.
P.S. Cele trei premii ale Academiei Kronberg au fost impartite anul acesta de violonistii Niek Baar (26 ani, Olanda) si Tatjana Roos (20, Marea Britanie), Dmitro Udovicenko (17 ani, Ucraina) si María Dueñas Fernández (14, Spania), respectiv Lara Boschkor (17, Germania).