In iunie 2016, recunosc, nu auzisem de Centrul International de Cercetare si Educatie in Tehnologii Inovativ Creative din Bucuresti (CINETic), infiintat de Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „Ion Luca Caragiale“ (UNATC) si prezentat in comunicatele de presa de atunci ca „primul centru international specializat din Romania in studiul interactiunii digitale si primul centru multidisciplinar cu caracter de unicitate de pe teritoriul tarii noastre care va avea ca scop dezvoltarea de programe la intersectia dintre arta si tehnologie“.
Aparitia acestui centru a premers unui an de varf pentru realitatea virtuala in lume, iar Romania a fost in sincron. La standul Romaniei din Le Marché du Film au fost prezentate in timpul Festivalului de la Cannes din acest an sase productii VR reunite sub titlul Romanian VR Days in Cannes (Quantum de Vlad Lomnasan, Masacrul de la Jilava de Alexandru Berceanu, Mr. Freckles de Andrei Brovcenco, Escape de Millo Simulov, Salina Turda 360 de Creative VR si Envisage the Future de Lewis Smithingham), iar cea de-a 16-a editie a Festivalului International de Film Transilvania (TIFF) a inclus sapte programe internationale VR, organizand si prima editie a The VR Canvas, un atelier de creatie VR organizat de platforma festivalului, InfiniTIFF, impreuna cu CINETic. In plus, in 13 iunie 2017 s-a inaugurat in Veranda Mall din Bucuresti cel de-al doilea cinematograf VR din Europa (dupa cel din Amsterdam), The VR Cinema Romania, care e initiativa unei finantiste sino-britanice pe nume Deborah Chen. Constand in 150 de metri patrati si 15 locuri, spatiul e consacrat deocamdata productiilor internationale, existand insa disponibilitate si pentru programarea unor productii romanesti.
Aceste recente evenimente, plus aniversarea unui an de existenta a CINETic, au fost motive suficiente pentru a face o vizita centrului din spatele Teatrului National din Bucuresti, amplasat intr-o cladire care pana anul trecut era sediul agentiei Mediafax. Cum proiectul de infiintare a Centrului CINETic a fost co-finantat prin Fondul European de Dezvoltare Regionala, valoarea proiectului fiind de aproximativ 8 milioane de euro, o parte din bani s-a dus spre cumpararea de catre UNATC a acestei cladiri de trei etaje din buricul targului, cladire care, odata ce a fost dotata cu tehnologie de varf, a devenit un fel de „oraselul copiilor“ pentru pasionatii de inovatie in audiovizual.
Coordonatorul de programe Ioana Mischie se misca prin centru ca un copil prin cofetarie in timp ce-mi face ghidajul incepand de la etajul trei in jos, folosind cardul de acces pentru fiecare usa („pentru ca am avut surprize“). Potrivit ei, CINETic e un fel de paradis. La fel ca paradisul, centrul nu e deschis oricui, ci acelora care vor sa faca performanta. „Suntem nisati pe o zona cat mai inovatoare. Colaboram cu masteranzi si cu doctoranzi UNATC, dar suntem deschisi si catre absolventi si catre studentii de la licenta, pe baza de proiect. Nu-i putem finanta pentru ca n-avem buget pentru asta, dar ii putem ajuta sa cerceteze, sa se bucure de echipament si sa-si finalizeze proiectul, in schimbul unui articol de cercetare pe care trebuie sa il scrie la final“, spune Ioana Mischie. Centrul are deocamdata 15 angajati, intentia fiind de a creste numarul lor treptat.
Inca de la inaugurare au fost sase laboratoare dotate cu zece linii complexe de echipamente de cercetare stiintifica: Laboratorul de Tehnici Creative in Cinematografie, Laboratorul de Interactiune Digitala Sunet-Lumina, Laboratorul pentru Design Decor Virtual si Realitate Augmentata, Laboratorul de Interactiune Digitala, Laboratorul de Animatie Digitala, Laboratorul pentru Dezvoltare Cognitiva si Psihologie.
Le iau in ordinea in care le-am vizitat. Laboratorul de Tehnici Creative in Cinematografie e, de fapt, un laborator de postproductie pentru orice tip de film (obisnuit sau VR). in studioul secundar de colorizare se lucreaza pe o consola DaVinci Resolve, una dintre cele mai performante in prezent. Aici se colorizeaza filme pentru TV si online. Camera pentru colorizare cinema e mai SF, dar nu putem vedea consola pentru ca e intuneric si se lucreaza. Coloristul Mircea Crivoi si DoP-ul Mario Pancu lucreaza la un scurtmetraj de scoala filmat de Mario Pancu. E o proiectie 4K a unui proiect de semestrul unu pe 35 mm, spun baietii, care ne arata spre comparatie si scanarea necolorizata venita de la Abis. Proiectia e facuta de un proiector digital extrem de performant. „Orice se colorizeaza aici e atat de bine calibrat incat va arata ca in sala de cinema“, spune Ioana Mischie.
In spatele proiectorului e o sala in forma de L cu cele mai recente modele de calculatoare Apple dotate cu softurile necesare pentru procesare imagine si sunet. Pe ele lucreaza studentii de la montaj.
La etajul doi se afla Laboratorul de Interactiune Digitala Sunet-Lumina. E un studio perfect echipat pentru sound mixing si recording, si e 7.1, in timp ce majoritatea studiourilor din Romania sunt 5.1. „Aici se poate face sunet si pentru sala de cinema, dar pe noi ne intereseaza sa facem sunet surround pentru VR, si aici ne luptam putin cu morile de vant pentru ca la scrierea proiectului nu existau anumite echipamente new media“, spune Ioana Mischie. Echipamente noi apar lunar, ca telefoanele mobile. Da, exista si varianta prestarii de servicii care sa aduca ceva bani centrului, dar focusul sunt deocamdata proiectele interne, realizate in primul rand cu oamenii din UNATC.
Pe Alexandru Berceanu, directorul CINETic, il gasim in Laboratorul pentru Dezvoltare Cognitiva si Psihologie de la etajul intai. El ne vorbeste despre cel mai indelungat proiect lansat de centru, Dezvoltarea unei metodolologii de terapie prin teatru cu efect la nivel neurochimic si neurocognitiv. Proiectul va dura patru ani si e condus de Ioana Carcea (absolventa a Facultatii de Medicina din Iasi si cercetator in cadrul Laboratorului Froemke din cadrul NYU Langone Medical School), care impreuna cu o echipa de psihologi, medici si oameni de teatru va examina 500 de subiecti. Alexandru Berceanu: „Proiectul vizeaza dezvoltarea unei terapii prin teatru prin studiul reglarii oxitocinei si a cortizolului. La nivel international nu exista prea multe terapii prin care experimente la nivel psihologic sa fie validate la nivel neurochimic. (…) Oxitocina e un neurohormon produs la nivel sub-hipotalamic. La nivel periferic este implicata mai ales la nastere (fiind activa atat in declansarea nasterii, cat si ca anxiolitic), precum si in perioada de alaptare. La nivel cerebral lucrurile sunt mai putin cunoscute, dar se stie ca are un rol regulator sau determinant in tot felul de comportamente sociale (relatia mama-copil) sau afiliative (la nivel de familie sau grup). Noi incercam sa facem un scenariu care sa duca la cresterea nivelului de oxitocina si cortizol“. Momentan, proiectul e in stadiul de cercetare si definitivare a scenariului (care va dura doi ani), dupa care se va lucra timp de un an cu grupuri de persoane diagnosticate cu sindrom de stres posttraumatic si burnout, precum si cu varstnici. Din echipa proiectului MET fac parte, alaturi de prof. dr Robert Froemke, actorul si profesorul Adrian Titieni, unul dintre principalii initiatori ai infiintarii centrului CINETic, profesori si doctoranzi cu specializare in teatru precum si cercetatori afiliati de la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Psihologie, un medic si specialisti in imagistica cerebrala si neurostiinta.
Alti cativa studenti doctorali isi fac proiectele in acest laborator, printre care un studiu de analiza EEG pe diferenta de perceptie dintre filmul 2D si filmul 3D, precum si un proiect cu o componenta de recunoastere a miscarii in sistemul de motion capture si de generare a sunetului in functie de modul in care sunt facute miscarile.
Regizor de teatru la baza, dar cu interes pentru inovatie si experiment, Berceanu e foarte interesat de realitatea virtuala despre care spune ca e una din directiile prioritare ale centrului. „Experientele imersive la cub de la noi sunt deocamdata niste chestii puerile, dar ii fac si pe oamenii mari sa se poarte ca niste copii. Dupa 20 de ore vor avea nevoie de ceva mai complex, dar contactul propriu-zis e fascinant. VR-ul e foarte sexy la ora actuala si e evident ca progresul tehnic va fi mare, iar piata va fi intr-o crestere accelerata. Potrivit unui studiu facut de Goldman-Sachs, exista trei scenarii bazate pe evolutia tehnologiei: 1. tehnologia VR va deveni complet independenta de calculator, iar pana in 2025 piata de VR va fi cel mai important generator de venituri din industria electronica la nivel de continut; 2. VR-ul se elibereaza partial de computer si ajunge sa acopere pana in 2025 jumatate din piata de electronice de entertainment, iar in varianta cea mai proasta, 3. VR-ul se dezvolta tehnologic pe directiile din prezent si ajunge la 10-15% din piata, dar chiar si-asa sumele sunt ametitoare.“
In momentul de fata, la CINETic sunt in derulare cateva proiecte de VR pe productie de continut, precum si altele realizate in parteneriat. Printre acestea un mediumetraj in stereoscopie realizat de Bogdan Mustata, cu titlul de lucru Am exersat viata intr-un picior. Despre acest proiect filmat 3D cu continut generat, actualmente in postproductie, Mustata spunea intr-un interviu de pe blogul centrului ca e un proiect dadaist. Alt proiect VR e semnat de Alexandru Berceanu si se ocupa de locuirea la romi. „Ma intereseaza sa vad romi care isi negociaza cultural lucruri precum locuirea si care functioneaza mult mai bine in 360 de grade, pentru ca in povestile colectate e vorba de libertate, de ziduri, de puncte in care te opresti sau din care pleci“, spune Berceanu. Proiectul e preconizat sa fie gata in doi ani. Vor fi cinci experiente a cate 10 minute, filmate in sase-sapte locatii diferite.
Pentru Berceanu, interesul acestei zone nu sta neaparat in a crea entertainment VR pentru cinematograful VR de la Veranda Mall, desi acesta e foarte dornic sa colaboreze cu CINETic. „Ma intreb in ce masura continutul pe care noi il propunem e interesant pentru ei. De pilda, Masacrul de la Jilava. Nu cred ca oamenii au chef sa vada astfel de filme la mall.“ De altfel, Berceanu e increzator in viitorul acestei directii: „Cred ca intr-un timp scurt va fi mult mai usor sa obtii bani pentru VR decat pentru cinematografie. (…) Nu stiu cat de repede vom avea o linie speciala de finantare, dar in patru ani sunt convins ca o vom avea“. Deocamdata CINETic se pregateste sa colaboreze cu centre VR din Belgia, Elvetia si Danemarca, iar in Romania face parte din VR Realities, o retea de producatori de VR din toate domeniile, de la medicina pana la arhitectura.
incepand din acest an, CINETic va lansa un program special de masterat la UNATC, de programare pentru arta – VR sau alte media artistice. Interactive Technologies for Performing and Media Arts nu va fi doar primul masterat de la noi care imbina arta cu tehnica, dar si unul dintre putinele programe de masterat din Romania in limba engleza.
Inainte de a fi selectivi, suntem deschisi
Elementul-cheie al Laboratorului pentru Design Decor Virtual si Realitate Augmentata e imprimanta 3D Object 30 Prime de la Stratasys, una dintre putinele imprimante care lucreaza cu 12 tipuri de materiale. Tot la etajul intai se afla Laboratorul de Animatie Digitala, care are deja un parteneriat solid cu Festivalul Anim’est pentru Anim’est Worksheep. Aici se afla si studioul dotat cu opt camere Vicon Vantage pentru motion capture si cu unul din cele doua brate robotice din centru, folosit in animatie pentru stop motion (brate care pana acum se inchiriau din strainatate). Un alt sistem, Vicon Cara, capteaza expresii faciale si e compus dintr-o casca pe care sunt montate patru camere high definition.
Cireasa de pe tort se afla, insa, la parter. La ea se referea Alexandru Berceanu cand vorbea despre maturii care dau in mintea copiilor. Cubul e un sistem de proiectie imersiv 3D tip CAVE (Computer Assisted Virtual Environment) pe patru ecrane, care poate fi folosit si ca simulator. Datorita unor senzori de miscare, delfinul pe care doresti sa-l mangai raspunde arcuindu-si spinarea.
„Filmuletele nu sunt facute de noi, sunt template-uri, deci acesta e acum scopul nostru – sa cream continut pentru CAVE, dar merge greu, pentru ca n-avem destui programatori“, spune Ioana Mischie. Dupa ce plecam, femeia de serviciu vine si ea sa interactioneze cu delfinii.
In ultima sala vizitata doarme ModulaRIG, un brat robotic ultraperformant care poate recrea o miscare de camera pe sase-opt axe si pentru a carui utilizare e nevoie de training special.
Cu asta am ajuns la final. Desi am vizitat centrul intr-o zi mai linistita, Ioana Mischie ma asigura ca sunt multe proiecte in desfasurare. „Ne dorim sa colaboram cu oameni de calitate, cu artisti si cercetatori supercompetenti – si aici mi se pare ca ceva ne lipseste, pentru ca vorbim de new technologies si toate lucrurile astea emergente: e greu sa gasesti oameni specializati pe Modula sau Cave, si atunci ori ii iei de mici si ii instruiesti, ori – daca au alt background – ii inviti si le arati ce faci. Deocamdata, inainte de a fi selectivi, suntem deschisi.“ Deschisi inclusiv ideii de a invita studenti de anul I si elevi de liceu pentru a-i familiariza cu noile tehnologii. Sunt in dezvoltare la ora actuala relatii parteneriale cu multiple facultati, precum Centrul de Excelenta in Studiul Imaginii (CESI), facultati din cadrul Politehnicii Bucuresti, precum si cu UNARTE, pentru a crea programe de studiu in co-tutela sau stagii de practica, una dintre ideile de baza ale proiectului CINETic gandite sub coordonarea domnului Nicolea Mandea (directorul proiectului CINETic, actualmente rector al UNATC) fiind interdisciplinaritatea si largirea posibilitatilor de transfer de cunostinte din domeniile tehnice si stiintifice catre artistic si retur. S-a lansat astfel programul de Masterat de Terapie prin Arta in colaborare cu Facultatea de Psihologie si stiintele Educatiei Bucuresti pentru care se va da prima data admitere in aceasta vara.
Pe blogul centrului, Stefan Parlog, asistent de cercetare CINETic, impartasea la un moment dat ideile principale ale unei mari intalniri VR de la Stuttgart, Film and Media Exchange, organizata de Filmakademie Baden-Wurttemberg. Mi-a atras atentia acest enunt: „Deja alegerile nu se mai fac intre vechi si nou, ci intre nou si mai nou. (…) Realitatea virtuala e un mediu care inca se formeaza, dar semnele sunt ca nu va avea nevoie de zeci de ani ca sa ajunga la maturitate, asa cum a fost in cazul cinematografiei“. Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi se pare extraordinara aparitia prompta a acestui centru intr-o tara ca Romania – saraca, dar inzestrata cu IT-isti si artisti talentati. Abia astept sa vad rezultatele peste cativa ani.
Ce a facut CINETic intr-un an:
– Septembrie 2017 – Lansarea programului masteral Interactive Technologies for Performing and Media Arts, in limba engleza, in cadrul UNATC-CINETic
– August 2017 – Prezentarea proiectului de cercetare SoundThimble (axat pe sonificarea miscarii in timp real) in cadrul AudioMostly 2017, Londra UK
– Iulie 2017 – atelier Video mapping in scenografie (impreuna cu AURAL EYE Visions Studio)
– Iulie 2017 – Hackathon CINETic – The Cave (atelier cu sase programatori si sase designeri) pentru dezvoltarea unui proiect de sistem de proiectie imersiv 3D de tip CAVE
– Iunie 2017 – The VR Canvas, organizat la TIFF – atelier intensiv de training in metoda de lucru 3D Tilt Brush si rezidenta artistica pentru patru artisti vizuali selectati
– Mai 2017 – Crearea si lansarea instalatiei n0r, printata 3D si expusa in cadrul 3D – Printing the Future/Viitorul in 3D Printing, la Bucuresti si Cluj (in colaborare cu Asociatia Scientifica)
– Mai 2017 – The Romanian VR Day in Cannes – lansarea internationala a CINETic si prezentarea a sase proiecte VR romanesti in cadrul showcase-ului international
– Aprilie 2017 – studiul de cercetare cu privire la reglarea emotionala a adolescentilor, mediat de Alexandra Huh
– Aprilie 2017 – lansarea cursului-pilot de Motion Control
– Martie 2017 – lansarea cursului-pilot de Color Grading pe consola DaVinci Resolve
– Ianuarie 2017 – seminarul Oxitocina, comportament social si plasticitate neuronala, sustinut de profesorul american Robert Froemke in cadrul seminarului Consciousness and Cognition: An Interdisciplinary Approach, organizat de IRH-ICUB (centrul de cercetare al Universitatii Bucuresti)
– Noiembrie 2016 – prima sesiune a seminarului introductiv Masuratori EEG (electroencefalograf) si ERP (event related potentials), sustinut de Alexandra Huh, doctorand in cadrul Universitatii Babes-Bolyai si colaborator CINETic
– Decembrie 2016 – proiect de cercetare & artistic despre sonificarea miscarii folosind tehnologiile de captare a miscarii performerului/performerilor pentru generarea ambientului sonor si a altor elemente de scenografie
– Decembrie 2016 – Eu. Shakespeare, proiect-pilot de teatru experimental condus prof. Liviu Lucaci de la UNATC
– Octombrie 2016 – vernisajul instalatiei audio-video interactive si imersive Womb/Pantecul, gazduita de un dom din bambus ridicat pe terasa cladirii CINETic si imbracat in fractali animati de Adistu’, acompaniati de un joc de particule programat de Baptise Bohelay si de muzica drone compusa de Victor Luchian
– Octombrie 2016 – Fata ascunsa remix, performance live audio-video care propune o explorare audio-vizuala a depresiei pornind de la documentarul interactiv Fata ascunsa
– Octombrie 2016 – Implementarea proiectului de cercetare MET – Dezvoltarea unei metodolologii de terapie prin teatru cu efect la nivel neurochimic si neurocognitiv
– Septembrie 2016 – CINETic incepe colaborarea cu Athanor Akademie din Germania si David Esrig pentru conceperea si realizarea scenografiei spectacolului de teatru multimedial si interdisciplinar al lui David Esrig dupa piesa lui Eugen O’Neill, Before Breakfast – inainte de gustarea de dimineata
– Iunie 2016 – Instalatia Pasare in spatiu (video mapping participativ), creata de Eranio Petruska in cadrul CINETic
– Mai 2016 – CINETic gazduieste primul atelier international de animatie din Romania, Animation Worksheep 2016
– Mai 2016 – CINETic asigura infrastructura pentru sectiunea de VR in cadrul festivalului Unfinished, aflat la prima editie
– Martie 2016 – Workshopul CINETic – Colaborari interdisciplinare arta-tehnologie in domeniul programarii, desfasurat in cadrul ARCUB
– Martie 2016 – Workshopul CINETic Generarea muzicii in timp real printr-o interfata BCI de tip EEG
Bogdan Mustata despre Am exersat viata intr-un picior
Am ajuns sa colaborez cu CINETic printr-un proiect de cercetare la care lucram de la inceputul lui 2015. N-am pornit de la 3D, nu ma interesa 3D-ul, ci incercam diferite moduri de a lucra cu actorii. Lucram cu trei actori: Bogdan Albulescu, Ela Ionescu si Radu Romaniuc. Plecasem de fapt de la niste idei care nu erau ale mele, le-am regasit ulterior si in teatrul sarac al lui Grotowski. Ma interesa cum pot lucra cu actorii fara scenariu, personaj sau tema. Cand am facut filmul Lupul, tin minte ca am citit un interviu al lui Wim Wenders despre Pina. Spunea ca voia de mai de mult sa faca un film cu ea, dar nu putuse pentru ca tehnica nu era suficient dezvoltata.
Ma rog, n-aveam in plan sa fac dans cu actorii mei, dar m-am gandit ca 3D-ul putea fi o solutie.
Asa am ajuns la 3D si am inceput sa ma interesez de partea tehnica. Am inceput sa merg la workshopuri si, cand lucrurile s-au pus cap la cap, am incercat sa vad de unde pot face rost de echipament. De la CINETic am luat rig-ul, cele doua camere si apoi am montat la ei, si colorizarea tot la ei am facut-o. Acum sunt la partea de sunet, care va fi gata in septembrie, dupa care mai am de facut niste chestii care tin de 3D. Am lucrat cu doi operatori, Zsolt Magyari si Barbu Balasoiu.
Cu cei de la CINETic vreau sa continui cercetarea – sa le arat oamenilor niste imagini din film in 3D si in 2D si sa vad daca exista diferente in perceptia lor. 3D-ul tine de corporalitate, de prezenta, de rotunjimea actorului – roundness, cum se spune in engleza. S-ar putea ca perceptia spectatorului sa fie un pic alta.