Prepeleac al lui Ion Creanga este privit intr-un fel de „dupa 40 de ani“, urmarind personajul care i-a invins pe diavoli la vreo patru decenii de la momentul temporal in care-l lasase autorul humulestean. Tehnica e a storytelling-ului, personajele sunt Danila si doi draci, iar contextul e decupat de „invoiala“ din poveste, conform careia impielitatii (botezati Mammon si Balamuk) sunt in slujba lui Danila, pana la capat. Recenta sarcina profesionala a lui Mammon si Balamuk e sa-i faca lui Danila, apropiat de momentul trecerii pragului pe lumea cealalta, un muzeu memorial. Dracii sunt doi tineri (Alexandru Voicu, Andrei Seusan) croiti dupa modelul corporatist, in costume elegante, utilizatori de tablete si ai noului limbaj de lemn al zilei, cu multe anglicisme, iar Danila (Marcel Iures) are tamplele albite bine de trecerea anilor si conturile bancare burdusite cu banii castigati, dupa cum stim din povestea care ne-a incantat copilaria. Spectacolul botezat cu o expresie neaosa, al carei continut semantic ar merita atentie hermeneutica, caci sintetizeaza o componenta a felului romanesc de-a fi, N-ai tu treaba! (Teatrul Act), e o ludica repovestire a peripetiilor lui Danila. Doar perspectiva e alta, in cheia de lectura a zilei, interesul cazand pe analiza succesului financiar al celui care, sarac lipit, cu o familie numeroasa ce trebuie intretinuta, plecase la targ sa vanda boii, ii schimbase pe un car ce parea ca merge singur, cand s-a dovedit ca nu era chiar asa, l-a schimbat pe o capra, iar pe aceasta, pentru ca era prea zvapaiata, pe o gasca, iar pe asta… Continuarea o stim din cartea lui Ion Creanga. Analiza de bussines a incredibilei reusite a lui Danila e facuta alternand performativ planul trecutului si planul prezentului, pastrand enigma, caci a ajunge cel mai bogat om din lume si inca fara prea mult efort si munca, in scurt timp, trebuie sa fie un „moment din ala cand isi baga dracul coada“. Asa ca situatia trebuie studiata ca model de „istorie a unei vieti cu totul iesite din comun. Succesul, ideea de succes in esenta sa. Gasirea resursei interioare care te duce la varf“, cum detaliaza dracusorii. Exact asta face spectacolul, apeland la resursele invincibile teatral ale ironiei si autoironiei. Confruntand „cum a fost“ si „cum e-n ziua de azi“, punand in contrast comic ieri-ul istoric si actualul, realitatea si interpretarea ei pompoasa.
Moartea e o tema a spectacolului
In scenariul N-ai tu treaba!, Mammon si Balamuk au de indeplinit o noua incercare: ii fac lui Danila un muzeu modern, un work in progress care sa-i mentina vie memoria. Prilejul devine numai bun pentru a relata publicului, transformat el insusi in personaj, mereu consultat verbal, doar retoric, implicandu-l astfel, toate pataniile lui Danila Prepeleac, intr-o cheie sarcastica, apeland la proiectii video ilustrative, la arhaisme care, prin contrast cu modernitatea abordarii, declanseaza mecanismele comicului. Realizatorii s-au jucat cu actiunea clasica si au recitit-o cu ochii zilei de azi, traducand-o prin grila tranzitiei romanesti, in care primordiala e punga, pardonul, portofelul, scuzati, contul.
Echipa spectacolului se joaca deliberat cu temporalitatea teatrala, intersectand secole, mentalitati, viziuni, eliberand treptat catre public o narativitate construita inteligent, al carei parcurs fluid il urmaresti cu multa placere, si cu mintea, si cu sufletul.
Si cum un loc memorial „e un loc viu“, si acesta al lui Danila, „om care s-a reinventat intr-un mod extrem de spectaculos“, trebuie sa fie la fel si, mai ales, e obligatoriu sa impresioneze, adunand creatii de ultim trend, neaparat foarte scumpe, pentru a etala avutia proprietarului. Investitia in opere de arta nu e numai un gest de generozitate elitista, dar indica si orizontul cultural al investitorului, intelegerea misiunii sale asumat sociale, de a reintoarce catre domeniul spiritual o parte din agoniseala. Asa incat dracii nostri achizitioneaza pentru casa lui Danila Prepeleac din sculpturile satirice ale lui Maurizio Cattelan, lucrari de Damien Hirst, Edvard Munch, imagini din performance-urile Marinei Abramovici, secventele devenind o voit hilara, atinsa de snobism, discutie despre opera de arta contemporana abstracta.
Moartea e o tema a spectacolului, pentru ca asa spera Mammon si Balamuk sa scape de invoiala cu Danila Prepeleac. Intertextualist, e invocat Faust, doar ca asta e o alta poveste, chiar daca tot cu un Mefisto, iar pactul cu dracii, care trebuie sa-l slujeasca pana la capat, e castigat aici de Danila. Inventiv, incearca sa sfideze moartea si isi achizitioneaza „un sarcofag de-asta care te tine vreo suta de ani. Dormi inghetat!“. Si uite-asa, criogenia dejoaca pe moment sperantele dracilor. Mefistofelic, acestia spera, totusi, ca hazardul sa le tina de asta data partea, iar vreun vizitator neatent sa opreasca alimentarea cu energie electrica! Ca banu-i ochiul dracului, o stie toata lumea.