Carmen se ridica discret. Iesi discret. Intra, discret, in camera de baie. Se auzi, din incapere, jetul galben. Nora l-auzi tisnind discret. Vasile se facu ca ploua. Se auzi, apoi, cascada. Se auzi,-n perete, lantul closetului, ca un pendul. Se auzi, in fine, robinetul. Prosopul nu se auzi. Se auzi Carmen, reintrind discret. Se auzi, in fine, Nora:
— Ce-ati zice, stimate dom profesor, sa incropim un palindrom in trei?
Domnul profesor Elisav se lumina subit la fata: ideea unui palindrom readucindu-l in apele lui, asa-zicind, teritoriale. Emul al unui Georges Perec, faimosul autor al celui mai lung, se pare, palindrom din lumea francofona (circa doua indesite pagini), fara sa vrea sa-i depaseasca performanta imbatabila si, deocamdata, absoluta, nici sa intre, pentru asta,-n Guinness Book, spera sa ticluiasca unul de citeva fraze, patru-cinci, si coerent, in care caz era posibil ca un travaliu in echipa sa dea frumoase rezultate.
— De unde-ncepem, intreba, cuminte, Carmen Carpen.
— Din centru spre periferie (sau, mai curind, periferii), zise Vasile Elisav. Un palindrom e o oglinda (palindromistii intrebindu-se, de altfel, de ce, oare, numele acestui obiect de o magie clara nu-i, totusi, unul palindromic); iar una dintre insusirile oglinzii este aceea de-a supune imaginile unei simetrii axiale. Un palindrom incepe cu acest ax de simetrie, care, fireste, este un cuvint. Ce cuvint, el insusi palindromic, ar evoca mai bine acest ax?
— Axa, replica Nora Aron.
— Ce rol ar mai juca aceasta axa, intreba Vasile Elisav.
— Pe-acela de mediana, raspunse Carmen Carpen.
— Deci, daca axa e mediana, zise Vasile Elisav, sau, cu elipsa copulei, axa – mediana, cum s-ar citi aceasta sintagma a l’envers?
— Anaidem axa, replica Nora Aron. Ceea ce n-are nicio noima.
— Ba are una, riposta Vasile Elisav, daca-l despartim in Ana si in idem. Adica Ana (e/se comporta similar) la fel.
— Dar cine, dom profesor, mai e si Ana asta, intreba Nora Aron, cam agasata. Ca sa continue: si e la fel cu ce sau cine?
— La prima intrebare, Nora draga, raspunsul e: o fiica a medianei. Care, ca sa-ti raspund si la a doua, este la fel cu ceea ce preceda sintagma Ana – idem; cu, daca vrei, un rotitor bla-bla.
Cam ca al nostru, zise Carmen Carpen.
— Cam asa, zise Vasile Elisav. Ceea ce facem noi, aici, e un brain-storming. In rest, cred ca ati si bagat de seama ca si rotitor e palindromic.
— Bagat-am, zise Nora Aron, cam intepata; numai ca bla-bla-ul anterior este de-a dreptul arbitrar.
— Intr-adevar, zise Vasile Elisav; dar palindromul este un construct in care arbitrariul sau hazardul fac casa buna cu necesitatea.
— Necesitatea, zise Carmen Carpen, ar consta in faptul, dom profesor, ca si bla-bla este un termen palindromic. Citit pe dos, el e alb, alb.
— Punct ochit, punct lovit, duduie Carmen, zise Vasile Elisav, facind-o sa se adumbreasca oleaca pe duduia Nora. Care intreba, imperativ:
— Si ce sau cine este acest ridicol rotitor bla-bla; care devine, citit invers, un alb, alb, rotitor?!
— Rotitor, nu, batu Vasile Elisav cu pumnu-n masa Norei Aron, cam descleiata. Zic nu, deoarece opusu-i e, in secventa anterioara, un: un rotitor bla-bla.
(Continuarea in numarul urmator)