Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași (FITPTI), fila sa cu numărul X (5-12 octombrie, Prolog 30 septembrie) s-a compus anul acesta în jurul genericului „Orizonturi“ și a privit, firesc, către toate zările planetei. A ajunge la Iași din aceste zări a devenit în anumite cazuri un mic ocol al Terrei.
Kim Potter, din Noua Zeelandă, s-a aflat pentru prima oară în România, exclusiv la FITPTI, și a călătorit în acest scop vreo două zile, la venire, și alte două, la plecare, schimbând patru avioane care l-au purtat peste trei continente, pe un itinerar de aproximativ 50.000 km. Un drum mai lung decât Ecuatorul, estimat de geografi la cca 40.074 km. Iată traseul lui aviatic: Auckland (Noua Zeelandă) – Guangzhou (China); Guangzhou-Paris; Paris-București; București-Iași; și retur. Adică aproximativ 25.000 de km la dus și alte 25.000 km, la întors, 21 de ore petrecute în aer (pe un segment) cu Air New Zealand, China Southern Airlines, Air France, Tarom. Și retur. Dacă adăugați și diferențele de fus orar, o sa apreciați încă și mai mult prezența artistului la Iași.
Tot un fel de ocol al Pământului au făcut Nguyen Ho Thuy Tien și Ta Xuan Duy, venind direct de la Hanoi. Și ei în premieră în România, numai la Iași! Pentru vize au fost la Kuala Lumpur, Malaezia, un drum de vreo 4.000 de km. Iar călătoria efectivă până la Iași a urmat ruta Hanoi-Dubai-București-Iași. La plecare Iași-București-Moscova-Hanoi. În km, cca 20.000 km la venire și alți 15.000 la plecare.
Rămân tot în zona transporturilor aeriene și a pățaniilor cauzate de companiile aeriene. Brad Shur a zburat din Boston spre Iași cu British Airways. Și artistul american, exclusiv la Iași! Până la Londra, totul a fost bine, doar că în capitala Marii Britanii una din cele două valize cu care călătorea, exact cea în care avea recuzita spectacolului, a fost rătăcită. Pierderea bagajului a fost constatată abia la București. Reclamația făcută la British Airways nu a ajutat prea mult. Găsirea bagajului (uriaș, de culoare roșie) a durat mai bine de patru zile. Așa încât pentru evenimentul prevăzut a avea loc la American Corner a trebuit să ne reorganizăm și să improvizăm, într-o coproducție România-SUA-Australia-Brazilia-Grecia. Participanții din țările enumerate l-au ajutat pe Brad Shur să refacă recuzita, spre deliciul general al participanților.
Cimpoierii de la Loch Katrine Higlanders nu mai fuseseră în România până acum, dar măiestria cu care cântă i-a purtat prin toată Europa și i-a făcut celebri. În FITPTI, au concertat în mai multe locuri din oraș, la Cafeneaua Veche, unde Juju Cojocaru, amfitrionul, le-a pregătit o degustare de țuică, dar și pe pietonalul Ștefan cel Mare, chiar în fața Primăriei. Primarul era la birou la orele amiezii și, auzind acordurile inconfundabile, văzându-i costumați în tradiționalele kilturi, a coborât să-i salute, i-a invitat în sala mare, le-a oferit o cafea, s-a pozat cu ei. Foarte frumos! Dacă știam, i-aș fi rugat pe scoțienii Willie Park, Brian Lammond și Ritchie Cameron să îl întrebe pe Mihai Chirica cum se face că pentru ediția a X-a a FITPTI, care a adus în oraș 500 de participanți din 29 de țări de pe șase continente, care a reunit peste 30.000 de spectatori, Primăria, deși promisese un sprijin financiar măcar la nivelul celui de anul trecut (150.000 lei), nu a contribuit decât cu mai puțin de jumătate, adică doar cu 70.000 de lei. Ca să înțelegem și noi, organizatorii, de ce.
O ediție bubuitoare
O întâmplare și mai și, tot din sfera transportului pe căile aeriene, a avut-o Nicolai Zykov și echipa lui de la Moscova. Totul părea să se desfășoare conform orarului inițial, s-au urcat în aeronavă, s-au făcut toate procedurile predecolare, a început decolarea. Doar că exact în faza de înălțare a avionului unuia dintre pasageri i s-a făcut rău, iar, conform regulilor aviatice, în acele câteva minute chiar și însoțitorii de zbor trebuie să stea pe scaune, cu centurile de siguranță atașate. Avionul nu se putea întoarce la sol, însoțitorii de bord nu îi puteau da primul ajutor, așa încât doar după ce aeronava a ajuns la altitudine însoțitoarele de zbor au reușit să facă manevrele de resuscitare necesare. Căpitanul a anunțat incidentul, a solicitat permisiunea de aterizare de urgență, turnul de control i-a cerut să facă vreo câteva ture prin aer (așa spun protocoalele aeronautice) până i s-au găsit un culoar de zbor liber și o pistă de aterizare, iar toți pasagerii au revenit la sol. Ambulanțe și mașini ale poliției au intrat pe pistă, s-au continuat manevrele de resuscitare – pasagerul suferise un atac de cord, s-au făcut cercetări criminalistice preliminare (moartea suspectă trebuia investigată), declarații, interogatorii, operațiuni care au însumat o întârziere de aproximativ nouă ore.
De la Timișoara a venit Daniela Șilindean, cronicarul teatral de la revista „Orizont“, care s-a ocupat de blogul FITPTI, Blog It. La controlul de securitate de la aeroport, pe laptop i-au fost găsite reziduuri de materiale explozive. S-au aplicat procedurile standard: întrebările de rutină – v-ați făcut singură bagajul? cine a mai avut acces la el? unde zburați? la un festival de teatru? Întâmplarea face ca în ultima zi de FITPTI să fi fost programat spectacolul Exploziv, de Elise Wilk, cu trupa de la Teatrul Național „Marin Sorescu“ din Craiova. Lucrurile s-au lămurit rapid, criticul de teatru participase la un simpozion al Universității de Medicină din Timișoara și acolo erau particule microscopice de substanțe care în anumite condiții, în anumite cantități, în anumite combinații ar fi putut deveni explozive. #FITPTI a avut o a zecea ediție bubuitoare!