„Spectatorul critic“ s-a numit atelierul pe care l-am coordonat la Festivalul de Teatru „Pledez pentru Tine(ri)“ Piatra Neamț, ediția a 29-a, un eveniment organizat de Teatrul Tineretului. O idee grozavă, venită din partea Gianinei Cărbunariu, noul manager al TT, la care am subscris cu entuziasm.
Ca artist, o știm cu toții pe Gianina Cărbunariu și eram chiar foarte curioasă să văd cum se va adapta la noua postură. Nu putea fi altfel decât inovativă, curajoasă, activă. Și dispusă să-și sacrifice din timpul personal de creație pentru a se ocupa de birocrația (adesea infernală) pe care managementul unui teatru o aduce la pachet, de gestionarea orgoliilor locale, a intereselor politice.
Inițial, la workshop s-au înscris zece cursanți, selectați pe baza interesului exprimat printr-un CV și o scrisoare de intenție. Zece pasionați de arta scenică de diverse, foarte diverse vârste (între 16 și 50 de ani) și așteptări culturale. Dar rapid ni s-au alăturat și alții, unii încă din prima zi, alții mai apoi, după ce vestea atelierelor s-a răspândit cu rapiditate. Așa că am ajuns la vreo 20 în total.
A transforma comunitatea într-un partener real
Am avut șansa de-a fi găzduiți într-un spațiu foarte primitor și potrivit, RubikHub, unde Florin Hanganu ne-a primit cu o deschidere pe care rar am mai întâlnit-o, asistând și el, cât i-a îngăduit programul, la discuțiile noastre. O altă parte a atelierelor am făcut-o în teatru, la Rotonda cu oglinzi și mobilier amintind de baroc, și de-a dreptul în scenă, când, într-una din zile, am trecut bariera celui „de-al patrulea perete“ și am pătruns în culise, cabine, ateliere, buzunarele scenei, trape și am povestit cu cei care nu se văd într-o reprezentație, dar cărora li se datorează foarte mult în fiecare spectacol – tehnicienii de scenă.
Dacă ar fi să exprim printr-un singur cuvânt ce s-a petrecut la „Spectatorul critic“, n-aș ezita deloc și aș alege cuvântul „întâlnire“. E cel mai bun indicator sintetic a ceea ce și-a propus acest atelier să facă. Să aducă alături, și altfel decât teatrul o făcuse până atunci, specialiști și simpli privitori. Să-i pună în legătură directă, să unească partea luminată a sălii și partea ei rămasă în umbră, să scoată la iveală legăturile invizibile, dar reale, dintre rampă și cei ce-o privesc cu dragoste și interes din fotoliul de spectator.
E o strategie foarte bună a Gianinei Cărbunariu și a echipei ei de la TT de a se deschide către public, de a transforma comunitatea într-un partener real, foarte important al procesului scenic. E o direcție care vine din însăși natura teatrului, din definiția lui de a se adresa unui public, indiferent cât de divers ar fi acesta.
Ateliere concepute ca dialoguri socratice
Atelierele au fost interactive, le-am conceput ca dialoguri socratice în care maieutica a fost soluția cea mai eficace în a călăuzi un grup eterogen către câteva dintre adevărurile care guvernează arta teatrală. I-am simțit curioși, deschiși, interesați. Încă timizi, neobișnuiți să fie luați în seamă și în acest fel de artiștii de la teatrul la care merg de multă vreme și pe care îl îndrăgesc. Am învățat unii de la alții. Ei de la mine, care e diferența dintre piesă, spectacol și reprezentație (distincție asupra căreia insist și la studenți, încă din prima oră de curs), care sunt responsabilitățile estetice ale regizorului, scenografului, actorilor, ce înseamnă libertatea de creație și inovație, ce înseamnă succes, ce urmărim la un spectacol, când e necesar limbajul mai decoltat, cum contribuie scenografia, eclerajul, sonorizarea la reușită etc. Eu de la ei, inocența, prospețimea abordării, chiar dacă uneori stângace, pasiunea neșablonizată de teorii și metode interpretative.
La întrebarea de start, de ce mergem la teatru?, pentru că în raport cu această linie de motivație spirituală evaluăm critic ceea ce vedem pe scenă, au răspuns minunat (răspunsurile au fost anonime, pentru a mă asigura de sinceritatea lor): „pentru a mă redefini, a mă descoperi“; „iubesc actul artistic și capacitatea actorilor de a părea ceea ce nu sunt în viața de zi cu zi“; sau „pentru a-mi cultiva intelectul, pentru amuzament, pentru a fi martor la o poveste emoționantă“; „pentru a evada din cotidian“; „pentru a găsi răspunsuri la anumite întrebări generale sau personale“; „pentru a vedea oameni transformându-se în alți oameni/ caractere“; „pentru a lua o pauză de la ceea ce trăim zilnic“; „pentru că teatrul lucrează cu imaginația spectatorului și cu niște procese ceva mai abstracte (gen convenție), care mi se par interesante“; „pentru că-mi place“.
Sunt motivele simple, dar fundamentale, care ne aduc și readuc pe toți în sălile de spectacole și ne fac să vibrăm împreună, din momentul în care se aprind luminile scenei și încă mult și după ce acestea se sting.
Post-scriptum: Încă dinaintea Festivalului, o parte a presei locale a lansat tot soiul de acuze la adrsa evenimentului, antepronunțân-du-se în privința participanților, comentând tot ce urma să se desfășoare, pripindu-se cu concluziile negative, aruncându-le în avans. Campania a continuat cu polemici publice privind schimbarea identității vizuale a Teatrului Tineretului și zău dacă mai pot înțelege ce se întâmplă în România noastră. Gianina Cărbunariu e un manager care vrea să facă treabă, schimbarea e evidentă și e perfect normală. Consiliul Județean Neamț, finanțatorul TT, i-a propus interimatul, apoi, după concurs, i-a acceptat proiectul de management. Acum, după numai câteva luni, ordonatorul de credite deja dezavuează ceea ce a semnat ca parte a contractului de management. Ce poți să mai înțelegi de-aici? Că oamenii care vor să facă treabă nu sunt buni?
Un comentariu
Am fost participant la atelierul SPECTATORUL CRITIC sustinut de doamna Oltita Cintec la Piatra Neamț si pot spune că a exprimat tot ce s-a întâmplat cu acuratețe și sinceritate. A fost o adevărată delectare să fiu parte a ceea ce a avut loc și folosesc acest mijloc pentru a-i mulțumi.
Gianina Buruiana