Am chiulit si am cintat prin parcuri, visind sa am cindva o chitara noua. Am crescut si m-am bucurat enorm cind am ajuns sa cint pe scena Stufstock, trei ani la rind. Dintre toate concertele anului, asta era cel mai iubit si pe departe cel mai prost platit, dar aveam senzatia ca iarasi cint in parc, liber, iar cei citeva sute care ma ascultau stind pe curul lor in nisip pareau cit mina de prieteni cu care posteam Carpatiul in adolescenta. Aveam stupida senzatie ca festivalul este pentru cei ca noi, ca este cea mai romaneasca adunatura de latosi, ca ne apartine si ca nimeni nu ni-l poate lua. Veneai la scena lu’ Soni sa lingi fasolele ungurului si sa asculti Ada Milea, Tapinarii, Fara Zahar sau unul din granzi. Devenise aproape o traditie. Noi salvam Vama si Vama ne salva pe noi.
Ce s-a intimplat anul acesta, mi-e greu sa-mi explic. Stiu doar ca la Soni au cintat nume ca Evo, Mauser, Tep Zepi, The Mushroom Story, Talking Drums si altii, de care nu am auzit. Bun, cum ramine atunci cu festivalul nostru? De unde aceasta orientare brusca spre Ocsident, de s-a ajuns sa nu mai cinte nici Alifantis, nici Andries? Unde-i ceata mea de frumosi ametiti? O gramada de trupe straine din cauza carora s-a sacrificat prezenta celor care se legau aproape masinal de numele evenimentului.
Intru pe forumuri si gasesc oameni la fel de deceptionati ca si mine. Ceva din sentimentul national al tinerimii romane parca s-a pierdut odata cu prostituarea Stufului. Trist. Pun mina pe balalaica si exersez: cintecu’ asta-i despre voi,… fiindca nenea organizatorii sinteti niste boi. Parol.