Primaria orasului a preluat, responsabila, organizarea lansarii filmului lui Cristian Mungiu la Cinema Timis, anuntind, prin comunicat, prezenta a nu mai putin de opt nume din staff-ul productiei la o conferinta de presa anulata ulterior brusc: head-ul Cristian Mungiu, directorul de imagine Oleg Mutu, actorii Laura Vasiliu si Vlad Ivanov, production designer-ul Mihaela Poenaru, editorul/inginerul de sunet Dana Bunescu si, fara alte lamuriri, Nicoleta Talpes si Florina Roata. Chiar si mai departe, la talpa ecranului, Robert Serban (realizator, intre altele, al emisiunii „A cincea roata” de la Analog TV) a fost… inlocuitorul lui Cristian Mungiu, regizorul fiind inteles ca a avut o problema personala care l-a retinut. Poetul si jurnalistul, indragit ca aparitie in Timisoara, si-a stapinit, ca de obicei, perfect discursul si a indicat spre cei citiva reprezentanti ai productiei prezenti totusi in sala: Oleg Mutu, Mihaela Poenaru si Dana Bunescu.
Schema redusa la trei a fost acceptata fara mari dezamagiri, intrucit adevarata expectativa se lega, nimic mai firesc, de continutul filmului.
„E chiar cum citisem pe net”
Invingatorul de la Cannes a ademenit in sala o spuza de cinefili, chiar daca aproximativ 20 de locuri – rezervate, cel mai probabil, unor invitati care au avut alta treaba – au ramas goale. Pironiti in scaune, timisorenii au primit filmul in urbea lor cu respect sesizabil, fara molfaituri de chips-uri, telefoane deschise ori comentarii spontane.
Proiectia s-a sfirsit in aplauze, dar nu furtunoase, caci nu-i sade-n obicei banateanului, citiva zdrobiti moral de cele vazute raminind cu ochii pe generic, in vreme ce fostii ocupanti ai scaunelor construiau coloana, in grade diferite de enervare, la singura usa deschisa pentru… evacuare. Motiv de disconfort, posibilitatile de a iesi din sala s-au dovedit a fi doar una, peste pragul trecut initial la intrare, chiar daca mai multor usi din interior li s-a aprins becul cu „Esire”.
In orice caz, situatia s-a dovedit prielnica grupurilor pentru a dezbate cele vazute sau doar pentru a incerca remarci de genul: „E excelenta scena zilei de nastere a mamei”, „Nu ti se pare ca Vlad Ivanov aducea, aici, a Jack Nicholson?!”, „E chiar cum citisem pe net, ca filmul vorbeste despre comunism fara melodrama obositoare”, „Oare crezi ca fetusul ala putea sa arate asa in realitate?!”.
Reprezentatia de la ora 21.00 s-a vindut, de asemenea, in intregime, ultima proiectie facind ca publicul ce venea de la intilnirea nerealizata cu Cristian Mungiu sa se trezeasca, la capul scarilor cinematografului, fata in fata cu publicul care nu mai prinsese locuri pentru ora 19.
Doamnele de la Cinema Timis ne-au dezvaluit ca numarul total de bilete trecute in ziua premierei oficiale pe sub geamul de la casa a fost 506, in conditiile in care proiectiile au fost cinci consecutive, iar „sala nu a mai fost asa de plina de la gala filmului Moartea domnului Lazarescu”.
Se cheama, astfel, ca filmul romanesc de succes are oricind audienta sau ca filmul lui Mungiu a readus in sala publicul „lui” Puiu?