Trăim vremuri unice în istorie, iar una dintre particularitățile care le definesc e că, pentru prima oară în cronologia universală, patru generații împart timpul prezent. Ca în nici o altă perioadă, aceste patru leaturi înregistrează diferențe nete, adesea tranșante în profilul generaționist, care le autentifică, mult mai categorice decât altădată chiar la indivizi cu vârste apropiate.
Generația boomer-ilor, generația X, generația Y (milenialii), generația Z sunt drastic diferite, mai ales acestea din urmă, deși nu există mari deosebiri de etate între cei care le compun. Milenialii au între 24 și 40 de ani, au descoperit internetul pe dial-up și cam jumătate din viață nu au avut acces la internet mobil. Generația Z au între 14 și 23 de ani sunt atașați de internetul mobil și, deși foarte apropiați cronologic de mileniali, ca grup se disting. Milenialii preferă Facebook (83%), în timp ce generația Z preferă Instagram (80%). 63% dintre mileniali folosesc social media în primul rând pentru a distribui materiale video, iar 73% dintre cei din generația Z o folosesc în primul rând pentru relaționare, fiind cea mai conectată la tehnologie din istorie (Pearson Education).
Generațiile azi în formare se maturizează mai devreme
Dincolo de pura curiozitate, studiile antropologice le sunt utile și producătorilor ori artiștilor. Ei trebuie să-și acomodeze limbajele estetice la pasiunile și interesele celor pe care urmăresc să-i aducă în sălile de teatru, la transformările survenite în planul receptării, al capacității de concentrare, la evidența că segmentarea generaționistă e tot mai comprimată, iar diferențele între eșaloane tot mai evidente.
Nu de la interesantele cifre de mai sus am plecat în coagularea acestei noi lucrări colective. Am pornit de la starea de fapt și de la constatări cu vechime de sezoane. De la dorința și nevoia de a scana o zonă în expansiune, cu impact pe termen lung și de a direcționa atenția către ea. Teatrul pentru publicul tânăr e, în România, o specie de dată mai recentă, cu eșantioane reprezentative atât în instituții de stat (misiunea de a lucra pentru publicul tânăr e atribuită teatrelor pentru copii și tineret), cât și în companii independente, cu rezultate remarcabile. Nevalorizat încă în teatrul românesc la nivelul la care ar trebui și pe care l-ar merita, teatrul pentru publicul tânăr e o realitate autohtonă spre care e cazul să privim mai insistent, păstrând pasul cu așteptările generației Z și ale celei alfa care îi urmează.
Teatrul pentru publicul tânăr e un gen care presupune în proporții egale educaționalul și esteticul și care, de multe ori, este chiar mai dificil decât teatrul pentru „oameni mari“. Să vedem cum stăm la acest capitol scenic.
În România, teatrul pentru publicul tânăr a intrat în vizorul practicienilor de curând, ca efect al unei segmentări a categoriilor de spectatori produse aproape de la sine și a importării unor tendințe din teatrul internațional, cu care am reintrat în sincronie. Generațiile azi în formare se maturizează mai devreme și mai rapid decât o făceau cele ale părinților și bunicilor. Sub presiunea unui timp orientat pe „repede înainte“ și a unui ritm al vieții impus de o pedală a accelerației sociale continuu apăsate, juniorii trec dintr-o etapă într-alta adesea destul de abrupt, uneori de la o zi la alta. Trăim timpuri când componenta biologică a personalității evoluează într-o combustie intensificată și de cutumele societății de consum, ale unei alimentații ce se îndepărtează de rădăcinile ei eco, la scară globală de un mediu natural tot mai restrâns de invazia urbană și agresat de comunitățile umane în expansiune.
Un teatru care vorbește despre azi și despre ei
În multe cazuri, maturizarea biologică o devansează pe cea psihologică și socială, mulți adolescenți fiind, o vreme, niște copii în corpuri adulte, un întreg complicat între ale cărui părți pot apărea contradicții. Companioni de încredere în pasajul de la copilărie către maturitate pot fi artele, mai ales cele vii precum teatrul, care își completează dimensiunea de factor de divertisment elevat cu aceea modelatoare, de introducere a adultului de mâine în lumea care încă îi este străină, dar în care va trebui să se integreze. Teatrul pentru adolescenți are deja o istorie recentă. El s-a constituit și dezvoltat cu succes pe „bătrânul continent“ mai ales în spațiile francofone – Franța, Belgia –, dar și în Germania și Austria și dincolo de ocean, în Canada, unde profesioniștii teatrului s-au specializat în variante adecvate, cercetarea teoretică și dezbaterile sunt în vogă, iar de aport și de beneficii nu se mai îndoiește nimeni.
Ce este teatrul pentru publicul tânăr în cel mai vast înțeles al său? E un teatru care vorbește despre azi și despre ei, care plasează puberul în centrul atenției artistice. E un teatru dedicat, în care adolescenții se recunosc pe ei înșiși, un teatru care le oferă măcar răspunsuri parțiale la torentele de întrebări, adesea neexprimate, cu care se confruntă. Teatrul pentru publicul tânăr e o formulă pe care toți cei conectați cu tânăra generație e înțelept să-l urmărească.
(Fragment din studiul inclus în volumul colectiv bilingv Teatrul și publicul său tânăr. Realități românești, editat de Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași, ediția a XI-a)