Fiecare carte poarta in interiorul ei un anumit mesaj. Primul roman al ciclului Talpi contine drept motto un scurt poem de-al meu, intitulat In desert si pe ape, care suna astfel: "Ii facura cruce de nisip – pe talpi si-i zisera apoi: acum du-te in desert si umbla pe ape".
Desertul ar putea simboliza lumea golita de tot ce inseamna spirit, iar apa nevazuta ce izvoraste de sub talpi – drept o incercare de tamaduire a ranilor sufletesti printr-un act de penitenta ce duce spre mintuire… Al doilea roman, Masa si Extraterestrul, abordeaza problema Anticristului, care pogoara dintr-o lume in care granita dintre cei vii si cei morti a disparut sau e pe cale sa dispara. De aici si trimiterea la Ecclesiastul si la Heraclit, care spune, in prelungirea celebrului aforism, ca nu ne putem scalda de doua ori in apa aceluiasi piriu, aceasta fiindca „in momentul in care punem mina pe un lucru, el inceteaza de-a mai fi ceea ce era…”. In lumea Masei undele piriului se intorc inapoi. Sau nu se misca. Scaldindu-te in aceeasi apa, nu numai ca nu-ti pierzi identitatea, ci poti dobindi si altele, ce vin din viitor sau din trecut. Una din legile care guverneaza aceasta lume este ubicuitatea. Masa simbolizeaza glia, eternul feminin. Dupa plecarea Extraterestrului, „in pintecele ei rotund ca un dovleac, plin de formule si de cifre, incrucisindu-si cornitele de ied, noul Adam si noua Eva, miscind din copite, se pregatesc sa iasa-n lume…”. Mesajul cartii, dupa cum vedeti, e unul apocaliptic. In ceea ce priveste Locomotiva Noimann, aici sondez existenta din mai multe unghiuri. Urmarim pe de o parte drama si degringolada lui Noimann, pe de alta parte in fata ni se desfasoara lumea alienatilor lui Lawrence, care are o identitate hibrida, crezindu-se pe jumatate copac, pe jumatate pasare, si cea a lui Satanovski, marcata de hazard. Exista si in aceasta carte un mesaj: masterandul Lawrence Oliver vesteste venirea unui nou Mesia, care va fi nu om, ci un arbore frumos. Locomotiva Noimann e un roman erotic complex, care sfideaza anumite limite ale cunoasterii umane. In acest sens, motto-ul preluat din Kundera e cit se poate de potrivit: „Exista probleme metafizice, probleme ale existentei umane, pe care filosofia nu a stiut nicicind sa le cuprinda in toata coerenta lor; acest lucru il poate face doar romanul…”. Aici Kundera pune accent pe literatura, care largeste posibilitatile cunoasterii, sub toate unghiurile, sufletului uman. La asertiunea sa, am incercat sa adaug o paranteza. Pe linga filosofie, am vrut sa pun sub semnul intrebarii si posibilitatatile psihologiei. Era insa prea mult.
Lumea lui Bikinski, a bunicii Tatiana din satul Brodina si a doctorului Paul Noimann este o lume a ceea ce, dupa modelul hispano-american, s-ar putea numi „realismul magic al Balcanilor”?
N-as zice ca e vorba de realism magic, ci mai degraba de unul psihologic. E vorba de asumarea sau, mai bine zis, accesarea unei anumite traditii, care incepe, sa zicem cu Rabelais, Cervantes, are tangenta cu romanul gotic englezesc, continua cu Poe, Gogol, Dostoievski, Flaubert, Canetti, Kafka, Celine, Joyce, Faulkner si Musil, se intersecteaza, in latura lui carnavalesca, cu Mateiu Caragiale, Creanga, si Principile lui Barbu, iar pe linia ironica trece prin Bulgakov, Eugen Ionescu, Becket, Borges, Marquez, Arghezi si Urmuz. Ar putea fi vorba totusi si de un realism magic al Balcanilor, dar atunci ar trebui sa includ pe lista si muzica lui Bregovic, proza lui Bulatovic, a lui Danilo Kiss si filmele lui Emir Kusturica sau de cele ale lui Fellini…
„Uvertura”, „Larghetto e piano”, „Andante non tropo”, „Aria lui Satanovski”, „Vals”, „Mars” sint nume de capitole, dar pot fi si titlurile unor piese de muzica clasica. Este Locomotiva Noimann un roman muzical?
Nu stiu daca e chiar muzical. Dar polifonic, da. Pe scena, intra in dialog toate instrumentele. Acordeonul si trompeta, dar si flautul ce hipnotizeaza masele pe terasa Corso. Si pieptenele, si beschia, si clopotele, si frunzele de artar strivite intre buze, si iarba dracului… Ca sa nu mai vorbesc de burlanele ce strajuiesc acoperisurile caselor, sau de liniile de inalta tensiune, de sinele de cale ferata, de trasnetele si fulgerele ce se propaga din senin… Cit priveste Marsul si Aria lui Satanovski, acolo se desfasoara o adevarata nebunie…