Povestea lui Perelman pare perfecta pentru un film hollywoodian care ar continua sa exploateze cliseele din O minte sclipitoare si Good Will Hunting.
S-a nascut la Sankt Petersburg, a fost olimpic international in liceu si, dupa un doctorat in Rusia, a predat la universitati din Statele Unite. Pina aici, ar putea fi vorba doar despre o clasica poveste de succes. Dar intors la Sankt Petersburg in 1996, Perelman s-a mutat cu mama sa si, retras din lumea matematica, a lucrat singur la conjectura Poincare. In 2002 si-a publicat online demonstratia fara a o trimite la o revista de specialitate pentru verificare si publicare, cum se obisnuieste. Cum conjectura (pe care Wikipedia o explica mult mai bine decit as putea incerca eu) se numara printre cele sapte „probleme ale mileniului” pentru care Clay Institute ofera cite un milion de dolari, rezultatul lui Perleman este crucial. Insa, pentru a primi premiul solutia, trebuie verificata si publicata intr-un jurnal matematic, ceea ce i-a fost indiferent lui Perelman. La initiativa Institutului, a fost analizat fiecare amanunt, s-au detaliat partile pe care Perelman doar le schitase si s-a concluzionat ca demonstratia lui este corecta.
Sa fie Hollywood…
Matematicianul s-a transformat in star putin inainte de decernarea premiilor Fields, cunoscute drept „Nobelul matematicii”, cu diferenta ca se ofera o data la patru ani pentru maximum patru matematicieni in virsta de pina in 40 de ani. Ziarele l-au descris drept noul geniu al matematicii si l-au alaturat ungurului Paul Erdos, „matematicianul calator”, si lui Alexander Grothedick, foarte angajat politic, care nu a acceptat citeva distinctii si a disparut fara urma din lumea matematica in 1991. Perelman a refuzat premiul Fields care a fost acordat si altor trei matematicieni si nu s-a prezentat la ceremonia de la Madrid. Ziarele au vazut refuzul drept un nou semn al genialitatii matematicianului care, in stil de-a dreptul eminescian, nu este interesat de conventiile sociale.
Un articol din „New Yorker” explica mai pe larg motivele lui Perelman, dupa ce reporterii au reusit sa il contacteze (ceea ce a presupus o excursie la Sankt Petersburg direct la usa lui, dupa ce Perelman nu a raspuns nici la emailuri nici la scrisori). Perelman isi pune retragerea din domeniul matematicii pe seama „eticii prea permisive a disciplinei”. In urma disputelor asupra auctoritatii rezolvarii unei probleme avute cu un colaborator cu mai multi ani in urma, Perelman s-a hotarit sa evite asemenea incidente, izolindu-se. Chiar daca nu s-a implicat in verificarea demonstratiei sale, au aparut semne de intrebare legate de cine trebuie sa fie creditat pentru rezolvare. Articolul din „New Yorker” urmareste tocmai incercarea unui matematician de origine chineza, Shing-Tung Yau, sa impuna contributia a inca trei matematicieni la demonstratia propusa de Perelman (dintre care unul, Richard Hamilton, a lucrat mult la aceeasi problema, si Perelman nu a ezitat sa se declare discipolul sau; in schimb, alti doi nu au facut decit sa detalieze demonstratia lui Perelman). De aici intram insa intr-o lume a atribuirilor poate chiar mai complicata decit topologia lui Poincare. Suficient de spus ca Yau ar fi un personaj negativ perfect pentru ipoteticul nostru film hollywoodian.
…sau film independent
Aceeasi poveste are insa si potential de film independent. Nu e nevoie decit de Perelman drept personajul care locuieste cu mama in Sankt Petersburg, merge des la opera si ii place sa duca reporterii in plimbari lungi prin oras, de doza de absurd care se gaseste in mass media si blogurile rusesti, si de scene filmate neconventional, exploatind conexiunea cu topologia. Absurdul vine din felul in care este prezentat drept un geniu in mass media si blogosfera ruseasca, fiind comparat cu Puskin sau cu personaje din Dostoievski, in timp ce pozele lui sint prelucrate in Photoshop. Totul a pornit, povesteste Evgheny Morozov in „International Herald Tribune”, de la un canal de televiziune rusesc, care i-a aranjat un pic hainele lui Perelman intr-o poza pentru a-l face sa arate mai bine. De aici, blogerii s-au intrecut in noi imagini pentru geniul national.
Perelman devine treptat un fel de papusa ruseasca a imaginilor matematicienilor. De la savantul ideal caruia nu ii pasa de nimic altceva, la tocilarul care invinge managerii (cum il descrie Morozov), la cel ce refuza valorile occidentale si se intoarce la cele rusesti, pina la un Salinger al matematicii, care se retrage si lasa faptele sa vorbeasca de la sine, dar care, incercind sa nu ajunga o vedeta media, exact asta devine.