2019 a fost fără îndoială anul PNL. Liberalii au câștigat tot ce se putea câștiga. Au plecat cu 18 la sută în sondaje de Bobotează și au făcut Crăciunul la 45 la sută. În luna mai, PNL a ieșit pe primul loc la europarlamentare, când puțin admiteau o victorie fie și cu un punct în fața PSD-ului lui Liviu Dragnea, iar la prezidențiale Klaus Iohannis a defilat fără emoții.
Implicarea președintelui Iohannis în deciziile PNL s-a dovedit hotărâtoare. Șeful statului a acționat gradual, dozându-și se pare energia, după ce primii săi ani de mandat au fost mai degrabă neconvingători. A ieșit la mitinguri alături de peneliști, s-a dus în teritoriu, a ridicat punct cu punct scorul liberalilor.
Mai toată lumea din partid știa de relația rece dintre Ludovic Orban și șeful statului, însă în cele două campanii tandemul a funcționat perfect, fără nici o sincopă. Inclusiv episodul moțiunii de cenzură a avut în spate o strategie evidentă, semnalele dinspre Cotroceni cântărind enorm în reușita demersului.
Evident că bună parte din succesul PNL i se datorează și lui Ludovic Orban. Șică-Mandolină, după cum l-au caracterizat unii la un moment dat, și-a interpretat abil partitura. A ridicat la final sala în picioare, iar în momentul de față cota sa de încredere a crescut spectaculos. Orban are meritul de a fi ținut partidul unit, chiar dacă în primele luni din 2019 puțini aveau să prevadă victoriile din mai și noiembrie. N-au fost multe dezertări din PNL în mandatul său, iar meritul lui Orban e că a reușit să unească taberele din partid.
A mai fost un moment în viața PNL care a schimbat traseul partidului, respectiv venirea lui Rareș Bogdan. În campania de la europene, Rareș a fost vedeta, dar, mai important, a reușit să le insufle membrilor de partid speranța că balaurul roșu poate fi răpus. Între timp, Rareș Bogdan a căzut într-un con de umbră, Ludovic Orban redevenind omul-orchestră, într-o formațiune complicată și cu orgolii cât încape.
Întrebarea este ce va face PNL cu acest capital uriaș de încredere. Două sondaje de opinie dau partidului 45 la sută. Până în noiembrie, când sunt alegerile la termen, măcar un sfert din acest capital se va risipi, iar PNL se găsește la acest început de an în fața unei decizii cruciale: forțează anticipatele sau își duce crucea cu riscul scăderii semnificative în sondaje?
Nu se știe exact ce vrea Ludovic Orban, dar, cu experiența sa politică și la îndemnurile repetate ale Cotroceniului, e clar că subiectul e discutat în reuniunile formale și informale ale partidului. Decizia va trebui să vină rapid, pentru că timpul presează și n-o poți bolmoji cu săptămânile.
În zona stângii e liniște. PSD pregătește un congres, iar Marcel Ciolacu are mari șanse să fie ales președinte plin al unei formațiuni care nu-și revine încă din loviturile năucitoare încasate în ultimele 12 luni.
PSD a pus victoria pe tavă opoziției, lupta continuă pentru salvarea lui Dragnea de Justiție oferind muniție zi de zi adversarilor. N-aș vrea să-mi imaginez cum ar fi arătat România pe finalul anului 2019 în cazul în care PSD ar fi câștigat alegerile europene, iar Dragnea n-ar fi fost condamnat. Aproape sigur, Liviu Dragnea ar fi candidat la Cotroceni, iar tensiunea din toamnă ar fi atins cote greu de suportat.
Pentru PSD, timpul nu mai are răbdare, pentru că vin localele și parlamentarele. Baza PSD e încă debusolată, iar primarii se întreabă dacă nu cumva ar fi mai convenabil să sară pârleazul. Șansa PSD o reprezintă alegerile într-un singur tur la primării, altfel social-democrații nu vor lua mai mult de 20 la sută din mandate. Iar fără primari, adio scor mulțumitor la meciurile politice care urmează. PSD va ține cu dinții de alegerile într-un tur, fiind posibil să accepte la schimb cedarea în fața PNL pe tema anticipatelor.
La USR-PLUS jalea e mare. Alianța a început neașteptat de bine anul 2019, a scos 22 la sută la europene, apoi s-a stins inexplicabil. Decizia cu intrarea lui Dan Barna în competiția pentru Cotroceni a fost una greșită, strategii alianței neținând cont că o treime din votanții celor două partide îl vor prefera din prima pe Iohannis. Taman în campania din toamnă a venit și povestea cu moțiunea de cenzură, iar USR iar a dat-o în bară, preferând să rămână pe margine, în loc să ceară spre exemplu portofoliul Justiției, iar mai apoi să forțeze anticipatele prin demisia în bloc a reprezentanților săi din guvern.
USR-PLUS a cam rămas fără obiectul muncii. Sperietoarea PSD a dispărut, iar liderii USR și PLUS n-au în prezent nici o temă pe care s-o livreze publicului.
2019 s-a dus, începe un nou an cu turbulențe politice. Sunt posibile răsturnări și alianțe surpriză.