Matrix, Fight Club, Eyes Wide Shut și Al șaselea simț au împlinit 20 de ani. Două decenii de la un an cinematografic excepțional. Punctul comun al acestor filme?, se întreabă revista „Slate”. Lansate în 1999, aceste filme de neuitat, cu scenarii straniu de similare, vorbesc despre aparențe înșelătoare.
„A fost un an abundent în filme a căror narațiune te păcălește: ele par a vorbi despre un lucru, dar, în cele din urmă, vorbesc despre altceva“, explică jurnalistul Rafik Djoumi, specialist în Hollywood. „Al șaselea simț a fost conceput și răsturnat pur și simplu în scena finală pentru a putea fi revăzut cu această nouă informație, care schimbă complet intriga. Fight Club funcționează și el pe baza unui twist. Matrix ne spune că nimic din ce vedem nu este real. Iar Eyes Wide Shut este ultimul film al unui cineast major (Stanley Kubrick) care ne avertizează să ne temem de propriile fantasme.“
Toate aceste filme mai au în comun și personaje centrale care sunt silite să își schimbe felul de a vedea și înțelege realitatea. De ce s-au concentrat astfel de subiecte în anul 1999? Linda Belhadj, critic de cinema și autoarea unui volum despre thrillerul erotic, încearcă o explicație: „În SUA, anii ’90 au fost anii deziluziei, a fost sfârșitul petrecerii. În această perioadă s-au produs numeroase thrillere paranoice (precum Dosarul Pelican, Puterea, Inamicul statului etc.) care vorbeau despre alienarea urbană și despre sfidarea autorității. Societatea americană a mai fost, de asemenea, foarte zguduită de afacerea O.J. Simpson, apoi de acuzațiile de viol aduse de Juanita Broaddrick președintelui Clinton. Astăzi uităm că anii Clinton au fost o mare dezamăgire pentru democrați“.
În acest climat politic, Linda Belhadj spune că Hollywood-ul a revenit cumva la „regizorii-regi care au o viziune de autor, odată cu întoarcerea lui Kubrick și apariția explozivă a fraților Wachowski. Filmele lor au venit să deranjeze ca și cum, alături de frica de anul 2000, a apărut o nevoie și mai explicită de a exprima sentimentul de paranoia“.
De asemenea, o mare schimbare în epocă a fost „sosirea masivă a internetului“, amintește Rafik Djoumi. „Odată cu el s-a răspândit și ideea că felul în care ne reprezentăm societatea nu se mai poate limita numai la planul fizic. Căci internetul este o reprezentare a lumii despre care știm că că este doar o reprezentare. Publicul din 1999 a devenit foarte sensibili la această temă.“