Personajele voastre din BD vorbesc „sublim” limba engleza. Voi de cind stiti sa Hello, Thank you… si alte asemenea chestii?
Eugen Erhan: Sublim e din alt registru, ei sint cam spurcati la gura, ca sa nu amintesc de fapte.
Tudor Muscalu: Cind eram mic credeam ca nu o sa invat niciodata o limba straina. M-au chinuit parintii la Schiller, la biblioteca franceza – doar durere si tristete. Dar am stat trei ani in Olanda si cind m-am intors, engleza era aproape gata. Si clasa unde l-am cunoscut pe Eugen era de engleza intensiva si a contat si asta. In rest, Cartoon Network, filme si vacantele de vara in Manhattan.
Cum a fost drumul de la arhitectura si design la BD? Par totusi niste meserii serioase cele pe care vi le-ati ales…
E.E.: De fapt, drumul a fost cam invers. Noi am fi facut benzi inca din gimnaziu, doar ca nu prea aveam cu ce atunci. Pe urma, am incercat si noi sa ne alegem profesii apropiate de pasiunile noastre – Tudor deseneaza case, eu postere. De aici, pasul spre comics a fost foarte natural si usor.
T.M.: Redactarea scenariilor este o meserie foarte interesanta. A fost un domeniu in care a trebuit sa o luam de la zero, amindoi, pentru ca trebuie sa zic aici, si Eugen mai scrie unele dintre scenarii, iar perfectionarea si cizelarea lor le facem intotdeauna impreuna. Si uneori si eu contribui la art direction. E o democratie mare-mare de tot.
In serialul animat Animaniacs apar episodic doua personaje, Pinky and the Brain care Plan to Take Over the World. Este vreo asemanare intre acestia si Fredo & Pid’Jin?
T.M.: Daca as spune ca atunci cind Fredo & Pid’Jin isi vor fi terminat treaba cei doi soareci nu vor mai avea ce sa Take Over, cred ca ar deveni clar. Majoritatea echipelor comice sint de doua persoane. Si cazul in care unul este gras si celalalt slab nu e ceva nou – Asterix si Obelix, Stan si Bran etc. Iar de personaje negative care vor sa cucereasca si sa conduca lumea, iar e plin. Ce aduc nou ai nostri e faptul ca au o misiune divina, ei vor aduce apocalipsa, e si un mare mister cum va arata aceasta.
E.E.: Pinky and the Brain sint doua personaje naive, ajustate si cenzurate pentru un public juvenil. In plus, serialul respectiv imi da senzatia aia de „produs scos pe banda”, cu toate cliseele de rigoare, economie la decoruri etc. Iar povestile difera esential: in Fredo & Pid’Jin problema se pune la modul „distrugem lumea si, pina reusim, ne batem joc de ei”.
V-ati gindit vreodata sa „vindeti” comic-ul unei publicatii? Cit m-ar costa sa-mi fac reclama prin Fredo & Pid’Jin?
T.M.: Noi il iubim, cum sa-l vindem? Deocamdata e un nou-nascut, cind se va face mare va fi clar ce vrea sa faca in viata.
E.E.: Pastram inca exclusivitatea online, pentru ca e un mediu interactiv si viu. Intrebarea este: „VREI sa-ti faci reclama prin Fredo & Pid’Jin?”. Totusi, sint niste personaje malefice. Care fac rau. De placere. Daca cineva vrea sa vinda bombe cu hidrogen, de exemplu, cred ca cei doi porumbei sint endorserii perfecti.
Cit costa sa faci BD saptaminal? Timp, server, idei?
E.E.: Costa gazduirea site-ului – insa, daca am face un compromis, ar putea fi gratis pe un domeniu gen wordpress sau blogspot. Insa am ales un hosting platit, pentru plusul de optiuni si pentru ca traficul e maricel.
T.M.: Iar scenariile sint scrise relativ usor si modificate si bibilite toata saptamina in discutii intre noi doi.
Vad ca Fredo & Pid’Jin sint fini cunoscatori ai filmelor porno. E valabil si pentru voi?
T.M.: Epoca de aur a filmelor porno a trecut, nici regizorul Russ Meyer nu mai exista, cineva trebuia sa poarte flacara mai departe. Noi insa nu stim nimic despre porn si nu intelegem.
E.E.: Noi doar desenam ce fac porumbeii. Si nu punem intrebari.
Cine e mama si cine e tata lui Fredo & Pid’Jin?
T.M.: Eu i-am povestit si botezat, Eugen a descoperit cum arata. Ei nu au mama!
Matt Stone si Trey Parker si-au cizelat personajele din South Park ca un alter-ego al lor. Care e Fredo si care Pid’Jin dintre voi doi?
E.E.: Teoretic, daca te iei dupa fizionomie, eu sint Pid’Jin si Tudor e Fredo. Dar e mai mult o coincidenta, noi sintem oameni linistiti, nu pregatim apocalipsa in timpul liber.
T.M.: Asemanarile cu noi sint partiale, Eugen trebuie sa semene cu cel slab, iar eu cu cel mai rotund. In realitate, personalitatile noastre au influentat personajele, dar se regasesc influente de la amindoi in fiecare personaj. Si, in plus, au primit de la noi doua zestre diferite: Fredo este tot ce ne-am dori noi sa fim, iar Pid’Jin a mostenit tot amarul – tot stresul si raspunderea lumii apasa pe umerii lui mici.
Acum sinteti „pe val”. Cu numarul fanilor in continua crestere si mediatizarea sporita, aveti sansa ca BD-ul creat de voi sa devina un fenomen de mainstream. Ati vizat acest lucru de la inceput sau asa a fost sa fie?
T.M.: Nu ne-am gindit sa fim underground, nu am sperat sa fim mainstream, cu cit mai multi oameni afla de Fredo & Pid’Jin, noi ne bucuram si speram sa ii iubeasca, cum spune Stockholm-ul.
E.E.: In Romania nu prea exista un „obicei de consum” pentru BD-uri. In fiecare saptamina sintem surprinsi cind vedem cine mai vorbeste despre F & P.
Cit va ia sa realizati un episod? Aveti ajutor extern?
T.M.: De regula ne ia o saptamina, iar saptamina urmatoare e a urmatorului episod. In caz de forta majora, facem si mai repede. Depinde si de cit de inspirati sintem.
E.E.: Procesul decurge cam asa: Tudor are o idee si scrie un mic scenariu, pe care eu il iau si il tai in cadre, dupa care i-l dau inapoi sa vada daca-i place la nivel de schita. Ne certam citeva ore, ne trimitem scrisori de amenintare, ucidem trecatori inocenti, pina cind ajungem la acea forma finala care place amindurora. Dupa care stergem urmele de singe, ascundem dovezile si eu ma apuc de desenat, cu tableta Wacom pe care o iubesc sincer. Si desenul poate dura intre 3 si 6 ore, in functie de ce prostii mai fac in acelasi timp si de numarul de cadre.
In ce tara traiesc Fredo & Pid’Jin?
T.M.: Intr-o tara in care se vorbeste si limba engleza.
E.E.: Cam generic, nu? Adica ar putea fi si Romania… cine stie. Poate sint in copacul de linga casa ta.
Eugen Erhan: Va salut din spatele tabletei grafice. Io-s Eugen si desenez de cind imi pot aminti chestii. In timpul liber fac comics si alte prostii, in timpul neliber lucrez in publicitate. Pe acte scrie ca am voie sa fac design, dar mai abitir imi place sa fac animatie. Am terminat facultatea in 2003, iar acum am reinceput-o, dar de cealalta parte a baricadei. Imi plac animalutele malefice.
Tudor Muscalu: Buna! Eu sint Tudor, in viata reala fac arhitectura, imi plac desenele animate, benzile desenate, mai ales cele europene, imi plac jocurile pe calculator old school, jocuri pe care le jucam cind eram mic. Eu cred ca o viata distractiva are multe farse si neprevazut. Colectionez desenele lui Eugen si stranepotii mei o sa fie astfel foarte bogati. Iubesc Bucurestiul si Manhattan-ul si Haga – si sper ca Bucurestiul va avea multe cladiri inalte si frumoase, si oamenii se vor bucura intr-un fel nou de el. Daca cistig o sa promovez pacea si prosperitatea pe pamint in timpul care ne-a ramas. The End.
In luna ianuarie 2007 cei doi porumbei malefici au zburat in noua lor casa virtuala – pidjin.net.