Personajele joaca acelasi rol de marionete ca si in celelalte romane ale lui Elfriede Jelinek, de papusi mecanice, fara viata si fara autonomie. Adesea cu un cinism care frizeaza mizantropia si cu muzicalitatea specifica romanelor sale, autoarea ne descrie din nou relatia pe care o are cu tara sa natala, o relatie de iubire/ura.
Lacomie trage si un semnal de alarma asupra pericolului pe care il reprezinta mitul iubirii adevarate pentru femeile asa-zis emancipate, femei care cad victime „barbatului ideal”. In roman, acest barbat ideal este reprezentat de jandarmul Kurt Janisch, un politist frustrat, pasionat de femeile singure si bogate, pe care le seduce, le umileste, iar apoi le ucide: „Un barbat aratos si aparent jovial jandarmul asta, exact genul care ne place noua femeilor. Cu astfel de insusiri se poate face treaba buna. a…th Noi, doamnele insetate de iubire, noi, din pacate, nu-l cunoastem personal pe acest jandarm (toata floarea soselelor trece direct prin fata masinii lui de interventii, iar noi nu sintem acolo). Nici o grija, se rezolva:… prefer sa preiau doar eu povestirea”. Cadavrul unei fete este descoperit intr-un lac, iar cazul este anchetat de jandarmul Kurt Janisch. Din acest moment, lucrurile se complica.
Naratiunea este la persoana intii, iar Elfriede Jelinek vorbeste si despre meseria de scriitor, despre raportul autorului cu personajele sale. Prin acest roman, autoarea isi manifesta aversiunea totala, aproape dispretul, fata de mecanismele politice din tarile occidentale in general, si din Austria in special. Lacomie este o satira acida la adresa austriecilor, denuntind totodata relatiile de aservire dintre femei si barbati.
Traducere din limba germana de Maria Irod,
colectia „Biblioteca Polirom”, Editura Polirom,
2008, 29.50 lei