Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr are o relație de lungă durată cu landul Baden-Württemberg din Germania. Cu foarte puține excepții, la fiecare ediție autoritățile landului au sprijinit companii teatrale din zona pentru a veni la Iași și a-și susține producțiile.
Prezențele în festivaluri internaționale se traduc printr-un benefic spor de vizibilitate, pe de o parte pentru artiști, pe de altă parte pentru regiunea respectivă, aceasta fiind misiunea administratorilor ei. Orice reuniune festivalieră e, apoi, o platformă de întâlnire pentru creatori din varii culturi teatrale, o extraordinară ocazie de a schimba idei, de a afla ultimele noutăți în materie de estetică, de a evalua plasarea performanțelor personale și de companie, de a descoperi noi publicuri.
2020 e un an special, nu în sensul vreunei excepționalități, ci a realității că ne-a răsturnat toate familiaritățile profesionale și ne-a împins la reinventare. SARS-CoV-2 a făcut asta. Așa că toate rutinele precedente s-au schimbat peste noapte și a trebuie să ne acordăm viața la regulile sanitar-epidemiologice.
În sufletul meu, contam pentru FITPTI pe parteneriatele de cursă lungă precedente, inclusiv pe acesta, mai ales că toată corespondența (intermediată foarte profesionist de Centrul Cultural German Iași) pornise undeva prin februarie. Fusese un schimb de mesaje promițătoare, alesesem ceva dintr-o listă mai lungă de propuneri, apoi a explodat pandemia și odată cu ea a survenit o prelungită tăcere electronică. Nici noi nu am insistat, am dat un e-mail de revenire, dar, din cauza restricțiilor de călătorie și a regulilor de carantină impuse la revenirea din anumite țări, ne luasem gândul.
Renunțarea n-am luat-o niciodată în calcul
Pe la finele lui august, un e-mail ne anunța că o companie de teatru stradal din land era dornică să participe la FITPTI și ne întreba dacă programul a fost încheiat sau pot fi adăugați? M-am bucurat teribil: a fost o gură de aer proaspăt, nu știu, un semn de normalitate într-o perioadă în care practic nu-ți poți planifica nimic mai departe de 10-14 zile, cât e perioada de incubație a virusului. După euforia inițială, ne-am gândit, evident, la riscuri și complicații, le-am semnalat artiștilor germani. Care sunt dispuși să și le asume și care vor fi la Iași, pentru o întâlnire live outdoor cu spectatorii FITPTI. Compania PasParTouT e atât de hotărâtă să participe, încât membrii ei sunt dispuși, la revenirea acasă, să stea două săptămâni în carantină. Ce pot zice, e extraordinar!
Ca selecționer FITPTI, m-am apucat de treabă din toamna anului trecut. Fără să știu ce făcea noul coronavirus prin Wuhan. Din martie, când pandemia prindea contururi evidente, a trebuit să lucrez pe mai multe scenarii, vreo cinci la un moment dat, pregătită să le adaptez la situația concretă. Renunțarea n-am luat-o niciodată în calcul, deși cam toate festivalurile, cel puțin cele panificate în primăvară, au tras cortina pentru edițiile curente. Cele mai curajoase au pregătit în timp record variante online (Festivalul Internațional Shakespeare Craiova, Festivalul Internațional de Teatru Sibiu).
O componentă în premieră
Inițial, mergeam pe varianta exclusiv online, mai ales că bugetul la acel moment era 0 (zero). După relaxarea din iunie, când s-a îngăduit outdoor-ul, am adăugat la secțiunea de streaming și componenta de aer liber. Sigur că la debut de octombrie (2-7 octombrie), posibilitatea ca vremea să fie răcoroasă și ploioasă e foarte ridicată, dar ce să faci? La început de septembrie, când s-au redeschis condiționat incintele (în localitate să nu fie mai multe cazuri de 1,5 la 1000 de locuitori), am activat și componenta live indoor.
Pentru secțiunea radiofonică eram în negocieri cu Radio România Teatrul Național Radiofonic de prin iulie, ea fiind posibilă chiar și în cele mai complicate condiții epidemiologice. E o componentă în premieră, „Teatru la cas(c)ă“, cu un program bogat, cu producții realizate în sistem binaural, numai bune de ascultat la cască, în fotoliul confortabil de acasă, pentru toate categoriile de public pe care FITPTI le are în vedere (de la copii la adolescenți și părinții, bunicii acestora, la tineri adulți, la toți cei care valorizează arta teatrală în toate formele ei).
Sigur că a fost mai greu ca în orice alt an. Dar sunt genul care crede în continuitate, întrucât ea, continuitatea, ne dă speranțe, ne indică în felul ei că mai devreme sau mai târziu vom depăși criza sanitară și vom ajunge la normalitate. Forța teatrului vine din legătura cu publicul, o legătură care trebuie menținută mereu. Intermediată de new media la debutul pandemiei, ea începe să revină la formulele tipice, de prezență în același loc, în același timp, mai puțini și mai la distanță, cu mască și cu dezinfectanți, dar cu transfer emoțional. Important e să ne reîntâlnim.
1 Trackback