Locurile din romanul lui Claudel alcatuiesc, am putea spune, un „decor al infernului”, iar in acest decor rolul cel mai important ii revine razboiului.
Un om se intoarce inapoi in trecut, consemnind in caietul sau amintirile din aceasta trista perioada a razboiului si incercind sa descopere criminalul: „Nu prea stiu de unde sa incep. E foarte greu. Au trecut atitia ani pe care cuvintele nu ii vor aduce inapoi, cu toate chipurile, surisurile si ranile. Trebuie totusi sa incerc sa povestesc. Sa povestesc ceea ce ma chinuie de douazeci de ani. Remuscarile si marile intrebari. Trebuie sa spintec misterul ca pe un pintece si sa ma cufund in el cu miinile goale, chiar daca nimic nu va reusi sa schimbe nimic”. Personajele, „suflete cenusii”, sint impartite intre bine si rau. Fiecare personaj are si o parte buna si o parte rea. Culorile sufletului sint albul si negrul, care se combina intr-un mod ciudat. Griul este peste tot in roman, probabil cel mai trist roman al lui Claudel.
Mereu in cautarea adevarului, Philippe Claudel exploreaza universul uman si incearca sa explice raporturile omului cu viata, cu moartea, dar mai ales cu celalalt. Scriitorul ne prezinta o intreaga „comedie” sociala, in care bogatii ramin bogati chiar si in timpul razboiului, care nu aduce nici o schimbare pentru ei, iar cei nenorociti continua sa traiasca in mizerie, persecutati si impinsi de cele mai multe ori la sinucidere sau nebunie. Intilnim nume, caractere, personaje si locuri deja cunoscute, din celelalte carti ale scriitorului si nelipsitul riu, care traverseaza majoritatea romanelor lui Philippe Claudel.
Traducere din limba franceza de Claudiu Komartin,
colectia „Biblioteca Polirom”,
Editura Polirom, 2007, 19.95 lei