Continuarea de la Sibiu va beneficia, la fel ca anul trecut, de proiectii in Piata Mica, cite un film pe seara, dar si de un program de proiectii digitale in sediul Casei de Cultura, unde are loc, de regula, Festivalul Astra – in jur de patru filme pe zi.
Este o editie mai redusa ca amploare, dat fiind si numarul redus de locatii, cu filme care s-au putut vedea la Cluj, dar tocmai pentru a oferi ceva exclusiv sibienilor, in Piata Mica va fi proiectat, intr-una din seri, un film eveniment: versiunea integrala a filmului regizat de Wong Kar-wai, Ashes of Time Redux, prezentat si la editia de la Cannes din acest an.
Foarte interesant suna si grupajul Real time. Marturisesc, in afara de minunatul film Arca ruseasca, nu am vazut o alta realizare de acest gen – un film dintr-un singur cadru, fara taieturi de montaj. Ce filme vor rula?
Filmele facute dintr-un singur cadru, fara taietura de montaj, sint o ciudatenie si un experiment destul de rar in istoria cinematografului. Arca ruseasca este, intr-adevar, highlight-ul acestui grupaj, din care nu vor lipsi un film columbian, PVC-1, despre un ciudat act de terorism (in el, o femeie e fortata sa poarte o bomba cu ceas la git pe toata durata povestii) si un film chilian, Sabado (in care o nunta o ia razna din pricina geloziilor si a secretelor care ies la iveala inainte de ceremonia propriu-zisa).
Sint fericita sa aflu ca TIFF-ul din acest an pune focus pe Rusia. Va rog sa ne spuneti citeva detalii despre prezentele din festival.
In primul rind, Playing the Victim: un film care adapteaza modern Hamlet-ul shakespearian, dupa o piesa de teatru pe care regizorul a montat-o intii pe scena, si apoi pentru cinema. Filmul a obtinut Marele premiu la Festa di Roma acum doi ani. Apoi, un fals policier, Nothing Personal, care foloseste un dispozitiv similar cu cel din The Life of Others pentru o poveste despre supraveghere si relatia care se naste intre urmarit si cel care urmareste. Nu in ultimul rind, un film foarte poetic si straniu, Soar, care porneste de la premisa unui accident aviatic si a cautarii supravietuitorilor, constituindu-se, in cele din urma, intr-un eseu despre ce-nseamna sa pierzi pe cineva drag si cum sa accepti aceasta disparitie.
In Sibiul lui 2007, au existat anumite probleme de „consum” cultural. Sa ne amintim: Piata Mica, unde se faceau proiectiile gratuite, era plina ochi in fiecare seara. La fel a fost cortul, la proiectiile filmelor romanesti prezentate la Cannes. In schimb, la Cinema Arta, filme exceptionale au rulat si cu 10-20 de spectatori. Cum organizati editia 2008 din acest punct de vedere si care va sint asteptarile de la public?
Tocmai pentru ca proiectiile din Piata Mica, in aer liber, au functionat ideal, vom insista asupra lor, oferind, in fiecare seara, cite un film bubuitor: fie ca e remake-ul lui Michael Haneke la propriul sau film, Funny Games, un studiu cinic si inconfortabil despre fascinatia publicului pentru violenta (care a deschis editia de la Cluj, lasindu-i pe spectatori praf), fie biografia neconventionala, premiata la Venetia anul trecut, I’m Not There, in care regizorul Todd Haynes a avut temerara idee de a distribui nu mai putin de sase actori in pielea lui Bon Dylan (printre care Cate Blanchett in travesti si regretatul Heath Ledger), fie capodopera de arte martiale a lui Wong Kar-wai, Ashes of Time Redux, care se va proiecta exclusiv la Sibiu. Ne asteptam la acelasi succes in Piata Mica si tot ce putem spera este ca proiectiile din timpul zilei de la Casa de Cultura sa fie mai frecventate decit cele de la Cinema Arta de anul trecut.