Individul in vizor e, printre picaturi, spectatorul. Lui si numai lui i se adreseaza AperiTIFF-ul care incearca sa-l educe (sa-i bage pe git/in vena, depinde de cit de bine e scris textul), tot lui si numai lui i se adreseaza filmele si chestionarele infinite despre filme, dar si despre el, spectatorul, despre familia & background-ul sau etc. Si asta e foarte dragut. E chiar prea dragut ca sa mai fie adevarat. Pentru ca, daca nu s-a sesizat ironia, TIFF este cel mai bizar amestec de autism si voaierism ever (dar thk Gd, gustul directorului festivalului e un spectacol destul de incintator, iar atunci cind enerveaza, scoate din minti de-a binelea). E ca si cum Chirilov ar da o petrecere cu tot ce-i place lui sa consume si te invita si pe tine. Ba, mai mult, te mai si intreaba cum te cheama, daca te simti bine, de cine iti place sau pe cine nu poti suferi. Norocul celor veniti in cunostinta de cauza sau nenorocul celor nimeriti la petrecere (ajunsa la a saptea editie) reprezinta amestecul de-a dreptul delicios de scandalos de filme consumabile, mainstream, artsy, under-under-underground sau kestii Provocatoare cu P (mare). Nonsalanta cu care face acest cocktail an de an, chiar si anul acesta pe care l-a dorit mai pasnic (desi propune cel mai mare numar de filme de pina acum), singura vedeta – Catherine Deneuve, la final.
Deci subiectul: ATIPIC – venit pentru prima data la TIFF, special pentru festival, stat patru zile, din ziua nr. 2 pina in ziua nr. 5 (ar mai fi stat, nu TIFF-ul a fost cauza plecarii).
Filme vazute
in medie pe zi: 3
Regulament ad-hoc: La toate intrebarile, fie ele standard, fie magulitoare, de-a dreptul, de tipul: „virsta? sexul? single?” s.a. din AperiTIFF nr. 1 se va raspunde indicind filme de la TIFF:
» Filmul votat „excelent” (cu mina pe inima)?
loudQUIETloud: a film about the Pixies
» Filme care „merita vazute” (spre excelente)?
I’m Not There (despre Bob Dylan), Paranoid Park (al lui Van Sant), Ploy (al thailandezului Ratanaruang), La Zona (din competitie)
» Film adictiv care dintr-o data s-a stricat?
I’m Not There
» (Singurul) film de la care a plecat:
Testimonial (regia: Razvan Georgescu, detalii pe www.tiff.ro).
» Dude (pacaleli ale AperiTIFF-ului):
Lo bueno de llorar (Beneficiile plinsului) de Matias Bize si „noir-ul” Able Danger (Pericol real) de Lave Herman.
Secvente perfecte
Zborul (skaterilor in lumina dupa-amiezii in Paranoid Park sau al Aishei printre fulgii de zapada care nu se depun niciodata din Fighter), lumina albastra a diminetii in care orice se poate intimpla din Ploy, mitralierea fanilor cu sunetul dat la maxim ca sa nu se mai inteleaga cuvintele de catre Bob Dylan-Cate Blanchet, incredibilele personaje de un farmec nebun si o cruzime pe masura, plus reale, care sint Charles (un amestec de Crogan, Capote & Andrei Codrescu), Kim (o Bjork mai putin salbatica, hipersensibila turned alcoolica si, asemeni lui Charles, captiva intr-un corp imens care n-are legatura cu ea) si David (un Cosmo Kramer magician plus tragic, care refuza sa depaseasca moartea tatalui) de la The Pixies.
Experiente perfecte
Proiectia in aer liber a horror-ului mut & hipnotic La Chute de la Maison Usher (1928) (regia: Jean Epstein, scenariul Luis Bunuel, adaptare dupa povestirea omonima de Edgar Allan Poe), acompaniata live de Ansamblul Einuiea. Duminica seara, melancolia a sufocat curtea interioara a Muzeului de Arta. Iar luni, Cosmin Bumbut si Vlaicu Golcea au gindit Still Sound, instalatie fotografie-sunet de-a dreptul transportatoare (Vlaicu a raspuns afectiv la cite o imagine a lui Bumbut, fie ea cimpul verde sub cerul gri-negru, fie un instantaneu cu un copil care arunca o punga in aer pe un culoar de tren sau oamenii albastri de la Aiud; de ascultat in casti cit timp se priveste fotografia).
Regrete?
Lipsa carnetului auto (propriu ori apartinind unor prieteni misto & amatori de TIFF). Zilele filmului romanesc (care urmeaza).
» Ce tip de divertisment n-a putut consuma orisicit de simpatic i s-a parut directorul TIFF?
Orice made in Bollywood (revelatia festivalului Om Shanti Om included)
» Virsta?
The Fighter (si no way pentru tema emanciparii adolescentei musulmane, cit pentru povestea unei fete zburatoare cu pielea aramie si privirea GREA & coregrafia Kung Fu semnata de acelasi Xian Gao, care le-a facut sa zboare pe zinele din Crouching Tiger, Hidden Dragon)
» Ce-l adoarme sigur?
Beneficiile plinsului si Pericol real
» Intirzie la film?
O, da, la Primii ani din viata lui Erik Nietzsche (relativa autobiografie a lui Lars Von Trier)
» Alte intrebari: planuri de viitor?
Fighter