Nu am ales un moment anume. Ideea ne-a venit acum doi ani, la Neptun, la un festival. Discutam cu Radu Pavel Gheo si a aparut aceasta idee. Pe masura ce m-am gindit, m-am indragostit de ea, i-am scris lui Gheo si am pus la cale volumul. Cred ca este foarte important pentru ca sint mai multe perioade de rememorare a comunismului.
A trecut faza in care discutam despre inchisori, despre tortionari – bine, investigarile continua in sensul acesta –, a urmat apoi un discurs mai „relaxat” si eu am constatat, impreuna cu Gheo, ca s-a vorbit despre multe categorii socio-profesionale, dar despre femei foarte putin – nu numai despre legea avorturilor, dar si despre experienta cotidiana a femeilor. Si cred ca ele au un tip de experienta diferit de al barbatilor. Am spus ca puse laolalta pot da un volum interesant.
Eu sint incintat de carte, desi contributia noastra este minora si de fiecare data cind cineva imi cere sa vorbesc despre acest volum, ma simt in culpa pentru ca noi am venit cu ideea, am coordonat, dar practic greul l-au dus autoarele.
De ce ati ales sintagma „tovarase de drum”? Din cite stiu, aceasta sintagma este venita pe filonul sovietic si ii definea pe intelectualii care nu erau membri ai Partidului Comunist, dar care erau „oameni de incredere”.
Titlul a fost negociat, ca sa spun asa. Eu am venit cu Experienta feminina in comunism, Gheo cu Tovarase de drum. Am mizat un pic si pe ambiguitatea titlului, in sensul ca „tovarase de drum” inseamna si oameni care merg impreuna, care impartasesc aceeasi experienta, dar inseamna si ce ai spus tu, iar in sensul acesta raportarea este ironica.
Se potriveste foarte bine cu modul in care au fost redactate textele, pentru ca este o abordare usor detasata, ironica, insa dincolo de aceasta interfata exista o intreaga poveste dramatica in fiecare dintre textele din volum.
Cred ca daca vrei sa intelegi foarte bine o epoca, trebuie sa intelegi cum decurgeau viata cotidiana si lucrurile marunte in perioada respectiva. Eu vreau sa remarc insa ca textele autoarelor au o valoare literara extraordinara si conteaza acest volum nu numai ca marturie, ci si ca literatura. Am descoperit, de exemplu, in Alina Radu o prozatoare de exceptie pe care, recunosc, nu o stiam.