Milo McCabe este actorul britanic care a avut ingeniozitatea de a crea un personaj pitoresc impus în atenția publică prin postări pe social media. Nu e tocmai o practică inedită, au făcut-o mulți alții înainte. Însă nu în maniera lui. I-a croit acestui alter ego al său o neobișnuită biografie ficțională care îl reliefează: l-a botezat Troy Hawke și l-a (auto)desemnat reprezentantul Greeters Guild. Ce e Greeters Guild? O societate ultrasecretă, zice el, de fapt, o invenție fără acoperire reală, al cărei CEO e, fără acordul său și, foarte probabil, fără să știe, Jan Molby. Cine e Jan Molby? Un fotbalist de origine daneză care a jucat mai bine de un deceniu la Liverpool și, după retragerea din teren, s-a așezat și pe banca antrenorilor. De ce l-a ales tocmai pe Jan Molby, al cărui nume apare frecvent în scheciurile Hawke, e o întrebare al cărei răspuns rămâne secret.
Ce idee a avut Troy Hawke? A valorificat expertiza de comedian de stand up pe care o avea de vreun deceniu și a ales drept scenă intrarea în magazine ale unor mari lanțuri din Marea Britanie (WH Smith, Wetherspoon’s, TK Maxx etc.), poziționate pe strada principală. Afluxul de clienți îi asigură materia primă non-stop.
Strada ca loc de întâlnire cu publicul
Nu mai așteaptă publicul într-o incintă, i-a ieșit în întâmpinare, în perimetrul cotidian. Zece ani a prestat în cluburi de comedie și în televiziuni (ITV, Channel 4 și 5, BBC3) până să-și schimbe aria de acțiune. A ales strada ca loc de întâlnire cu publicul un perimetru aleatoriu, dar generos ca expunere și audiență. După fiecare repriză, foarte bine gândită până la ultima variabilă – chiar dacă pare spontaneitate totală –, echipa care îl însoțește se așază la masa de montaj și editează capturile video, selectând fazele cele mai năstrușnice, pregătind scurtele filmulețe de numai câteva minute pe Twitter, YouTube, Facebook.
Producțiile sale de tipul „camera ascunsă“ adună milioane de vizualizări, se viralizează rapid. A reușit să-și sporească celebritatea în această modalitate de dispersare rapidă a mesajelor, pastilele lui umoristice ajungând la nenumărați privitori pe care îi bine dispun. Produsele sale artistice sunt o combinație de creativitate, contribuția actorului și prezență de spirit, contribuția „publicului“.
Troy Hawke e genul educat, rafinat, care se exprimă elevat, ultra-politicos. Ca fizic, seamănă deliberat cu Errol Flynn, vedeta hollywoodiană cu origini australiene din anii ’30, și pare ieșit dintr-un tunel al timpului cu înfățișarea ce evocă cinematograful alb-negru și saloanele englezești. Costumat ca un lord britanic, cu un halat de interior din mătase, cravată Ascot riguros orânduită în decolteul cămășii albe, cu părul aranjat până la ultimul fir, dat cu briantină, cu atenție la toate micile detalii, aerul său autentic aristocratic atrage privirile și stârnește interesul.
Convingător prin relaxarea cu care improvizează
Mai ales când Troy Hawke se așază dezinvolt în exteriorul unor locuri cu mare trafic pietonal și își începe numărul. Un număr de relație directă cu trecătorii de pe-acolo, cu cei care intră ori ies din incinte, cărora le adresează scurte urări tonice și, dacă dă peste unii vorbăreți, dezvoltă scurte conversații.
Își asumă cu seriozitate rolul de host, se prezintă ceremonios, zâmbește și e convingător prin relaxarea cu care improvizează de la un interlocutor la altul. Când privești momentele lui comice, totul are o aparență de lejeritate. Dar nu e deloc facil.
Firește că există un cadru general de la care pornește, dar e dificil spre imposibil de anticipat care vor fi reacțiile interlocutorilor, implicit cursul poantelor. Pare că nimic nu-l poate scoate din buna dispoziție pe care o transferă rapid și celorlalți, are mereu pregătită replica perfectă. Toți sunt, mai mult decât evident, luați pe nepregătite, nu știu ce să creadă. Unii au senzația că situația e pe bune, că shopul a recurs la această găselniță de marketing pentru a spori vânzările.
Cum să dea replica
Nu e un secret că starea de bine a cumpărătorilor îi face pe aceștia să umple coșurile, scop în care, printre alte strategii, se și aude muzică foarte ritmată în supermarketuri. Pe această linie și-a imaginat Milo McCabe personajul, oferind momente de surpriză aleatorie.
De ce e dificil ce face artistul? În principal, ca urmare a dozei mari de imprevizibil. Nu știe niciodată cum ripostează oamenii. Unii au reacții bune, stimulative. Alții, din contră, sunt atât de surprinși, încât nu comunică deloc. Cu toții se întreabă sincer ce caută omul acesta acolo. Capacitatea de a improviza îl salvează pe Troy Hawke mereu. Replicile lui sunt scurte, încurajatoare, cu stropi de umor care merg direct la țintă, cu ironii inofensive.
Cele mai spectaculoase sunt fazele în care reprezentanții magazinelor îl întreabă ce face acolo, dacă e angajatul lor? „Desigur“, răspunde convingător Troy, „regret că informația nu a ajuns încă de la top management“, iar oamenii îl cred. E carismatic, știe cum să dea replica, să lanseze mesaje pozitive care mută atenția, cumva ca în practicile magicienilor, de la subiectul în sine la starea emoțională. (Va urma)