Am un model. Eu sint Alin. Chiar ma cheama Alin. E numele meu secret, pe care l-am ascuns ca o buba toata viata. Alin e un tinar intelectual roman de sorginte intirziat-nouazecista. La inceputul cartii el nu e mistic, ci doar dezgustat de scirnava lume balcanica. Asa cum a invatat din cartile unui Eliade, unui Steinhardt, unui Noica, unui Tutea, unui Patapievici, lumea fara Dumnezeu e fada si fara gust. Inca nevolnic, ezita sa-l imbratiseze pe Hristos si se refugiaza mai intii in imaginarul interbelic.
Ce frumos e interbelicul, spune Alin, odata cu vreo 40 sau 50 la suta din intelighentia romaneasca fascinata de candelabre, Calea Victoriei, biserici vechi de 250 de ani, Nae Ionescu si lornioane. Alin e o minte sfredelitoare, asa ca nu-i trebuie mult pina sa ajunga la miezul tuturor lucrurilor: Hristos. Insa nu e suficient sa-l gasesti pe Dumnezeu si sa emiti cugetari pioase. Trebuie sa tii cu dintii de el, sa i-l arati fratelui tau si, la nevoie, sa i-l bagi chiar pe git. Alin sint eu in adolescenta.
Cu Cele mai frumoase creiere ai cistigat Premiul pentru manuscris al Uniunii Scriitorilor. Te-ai gindit la o ecranizare a acestui roman?
M-am gindit si la o ecranizare, ba chiar si la o banda desenata. Cele mai frumoase creiere e scrisa destul de cinematografic, cu imagini clare, actiuni multe si repere spatiale fixe. As putea adapta foarte usor textul pentru film. Problema e ca n-as avea incredere in regizor. Romanul meu, asa cum il vad, nu e o creatura independenta, care sa poata iesi in lume in orice conditii si sa se impuna; e mai degraba o pubera delicata; din cauza asta, mi-e greu sa-l las pe unul sa-si faca poftele cu ea. Sint constient de ce spun – e genul ala de text foarte personal care la prima bruscare se perverteste si se strica.
Daca n-am fost suficient de clar, sa va spun o vorba de duh. Ati vazut Solaris? Va place Tarkovski? Stanislaw Lem s-a dus la Moscova si i-a zis: „Tarkovski, nu fa parabola religioasa din cartea mea, ca nu e parabola religioasa”; Tarkovski: „Nu, ca e parabola religioasa”. Asa ca Stanislaw Lem i-a zis: „Tarkovski, esti prost” si s-a intors in Polonia. Gasiti interviul pe YouTube.
„Ma numesc Silviu Gherman. Am 26 de ani. Ma exprim artistic.” Esti actor si scriitor, cochetezi cu grafica si ai un proiect muzical. In care dintre aceste ipostaze te simti mai in largul tau?
Sa nu ma pripesc si s-o iau metodic. Sint actor, ca am facut o facultate de actorie. Sint prozator, ca am scris doua carti. Sint poet, desi nu citesc poezie, pentru ca nu-mi place. Cu grafica nu cochetez; ne sarutam pe gura si ne mingiiem de multa vreme. Muzica fac de vreo 7 ani, iar acum am o formatie, asa ca in perioada imediat urmatoare prevad o abundenta de sex, droguri si rock’n’roll. Pesemne trec printr-o criza identitara intrucit, la intrebarea „ce esti tu?”, ma ascund dupa evantai si clipesc.