Drumul sau este dificil si plin de tot felul de obstacole. Calatoreste intr-un Lexus LS 430, timp de 74 de zile, „un vehicul oniric burdusit cu sinucigasi”, si are la el o harta a lumii, care arata astfel: „Viena – autoincendiere. San Francisco – inec. Paris – spinzurare. Moscova – electrocutare. New York – injectie letala. Torino – arma de foc. Londra – supradoza. Amsterdam – salt in gol. Chicago – coliziune cu un automobil. Praga – otrava. Kashmir – sufocare (punga de plastic). Tokio – seppuku. New Delhi – autoinfometare. Havana – asfixiere. Madrid – taierea venelor”. O calatorie „halucinanta” prin Limbul Sinucigasilor celebri: Nerval, Virginia Woolf, Rafael Ayuso Escobar, Hemingway, Maupassant, Cesare Pavese, Horacio Quiroga, Julio Cortazar etc. Cartea tuturor intentiilor este romanul unui roman, povestea scrierii unei carti visate: „Eu nu scriam, eu visam ca scriu”.
Problema sinuciderii i-a obsedat de-a lungul timpului pe multi scriitori. Unii au vorbit toata viata despre sinucidere, fara insa a se sinucide, asa cum este de exemplu cazul lui Cioran, altii, precum Cesare Pavese, au dus lucrurile „pina la capat”. O sinucidere poate avea mai multe cauze: disperare, dezamagire, „necazuri intime”, boala etc. Toate acestea ii fac pe unii sa-si puna capat zilelor sau „sa li se nazara pistolul si funia”, cum spune Dostoievski in Jurnal de scriitor. Putini sint insa cei care, precum Kirilov, se sinucid fiindca „asa au hotarit”, fiindca asta este ideea lor. Nici un om nu a mers cu logica atit de departe incit sa-si refuze viata. E aproape imposibil sa fii logic pina la capat, dar daca exista o logica ce duce la moarte, aceea ii apartine lui Kirilov: sinucigasul lui Dostoievski din Demonii. In toate romanele lui Dostoievski, intrebarile pe care si le pun personajele sint de o asemenea intensitate, incit ele duc la solutii extreme: adesea chiar la sinucidere. Dostoievski dezbate pe larg in Demonii problema sinuciderii si raportul dintre sinucidere si gindirea individuala. Kirilov este preocupat de problema sinuciderii, dezvaluindu-ne, treptat, de-a lungul romanului, gindul fatal care il tulbura. El incearca sa afle de ce oamenii nu se sinucid. Protagonistul din Cartea tuturor intentiilor isi pune aceeasi intrebare. Concluzia lui este ca „poti muri de ris aflind ce motive ii tin pe oameni in viata”.
Scrisul „mentine moartea la locul ei”
Kirilov crede ca exista doua categorii diferite de sinucigasi: unii se sinucid instantaneu, dintr-o pornire furioasa, din depresie, si fara sa se gindeasca la durere, altii, dimpotriva, o fac rational, meditind indelung inainte de a se omori. Doua sint si motivele pentru care oamenii se sinucid: unul „mic” si unul „mare”. Primul e „durerea”, al doilea, „Lumea de dincolo”, cu tot ceea ce inseamna ea.
Cu mintea „plina de barbiturice, dezinfectanti, arme de foc, autoturisme fatale, funii, fluvii, taisuri, pungi de plastic”, protagonistul din romanul lui Malaicu-Hondrari este convins ca „numai prin sinucidere te poti poseda deplin” si ca restul nu sint decit tentative, intentii.
Daca la inceput el se simte indreptatit sa scrie o carte despre sinucigasi, cu timpul acest drept ii apare mai degraba ca dreptul la ultimele cuvinte. El nu mai stie daca a inceput sau nu sa scrie aceasta carte sau daca ea nu a ramas decit la nivelul unei intentii: „O scrisesem sau o voi scrie. In orice moment puteam… sa ma apuc de scris. Aveam totul in cap. Un manuscris curat. O carte din prima”. Uneori este convins chiar ca proiectul sau nu va fi niciodata finalizat: „Imi devenise clar ca niciodata nu voi scrie cartea despre sinucigasi”. Ceea ce ramine este doar nevoia permanenta de a scrie. Scrisul amina gestul decisiv, momentul confruntarii finale, si „mentine moartea la locul ei”.
Marin Malaicu-Hondrari, Cartea tuturor intentiilor,
colectia „Proza”, Editura Cartea Romaneasca, 2008, 19.95 lei