Un catalog care a fost o reusita baza de discutii cu o serie de editori straini, din tari precum Slovacia, Serbia, Rusia, Polonia, Franta si, mai cu seama, fireste, Germania. N-ar fi onest sa nu mentionez aici ajutorul aparte pe care ni l-au oferit, in promovarea autorilor romani mai ales in fata editorilor germani, doamna Ioana Gruenwald, de la Centrul de Carte German din Bucuresti, precum si doamna Simona Kessler, de la „Simona Kessler International Copyright Agency”.
La capitolul evenimente, o sa amintesc mai intii lansarea editiei noi a romanului Lindenfeld, de Ioan T. Morar, cu participarea autorului si a lui Mircea Mihaies, pe 4 octombrie, apoi prezentarea proiectului Polirom Vote for young literature, de pe 5 octombrie, la care au participat, alaturi de mine, Bogdan-Alexandru Stanescu si Florin Lazarescu (prezent in Tirg ca urmare a cistigarii unui premiu international ce va avea drept urmare publicarea romanului sau Trimisul nostru special in Austria), apoi lectura de poezie a Norei Iuga din 7 octombrie, precum si, in ultima zi a Tirgului, pe data de 8 octombrie, prezentarea programului de traduceri al ICR. Ma refer, desigur, doar la partea de literatura romana, pentru ca organizatorii s-au prezentat si cu alte evenimente, printre care, tot pe 5 octombrie, cu o masa rotunda despre literatura germana din Banat, sustinuta de ICR, la care au participat Adriana Babeti, Cornel Ungureanu si Gabriel Cohn.
Astea sint insa datele reci, generale. Dincolo de ele, Tirgul de Carte de la Frankfurt a insemnat numeroase discutii, de la cele pitoresti, cu rezultate mai putin vizibile pe termen scurt, pina la altele mai pragmatice, direct pe subiectul care cointeresa editorii. Au fost si surprize, bineinteles, precum aceea, frumoasa, aparuta intr-o discutie cu editori japonezi, care au devenit interesati de proza romaneasca tocmai pentru ca i-a impresionat programul cu care am venit la Frankfurt. Pentru ca sintem obisnuiti sa ne uitam la capra vecinului si-avem o bucurie cind ii gasim vreun defect prin comparatie cu a noastra, merita sa spun aici ca japonezii remarcasera tocmai faptul ca Romania s-a prezentat cel mai coerent pe domeniul literar dintre tarile estice ale Europei, ceea ce i-a facut sa isi doreasca o intilnire cu noi.
Fara a insemna, nici pe departe, ca totul e de-acum roz, Frankfurtul de anul acesta a fost, din perspectiva mea cel putin, un semnal ca literatura romana nu a avut cele mai bune sanse de a iesi dincolo de granite pentru ca nu am stiut sa i le oferim noi. Si cind spun noi, ma refer si la editori, si la scriitori, si la toate institutiile romanesti care s-ar fi putut implica. In momentul in care insa ai ce si, mai ales, cind iti prezinti intr-un mod interesant „ce”-ul, perspectivele se schimba, iar discutiile pot capata consistenta. Sigur, optimismul se afla, si ar trebui sa se afle in etapa asta, la nivelul primului pas mai apasat. Cind vor veni si ceilalti, vom avea mult mai multe de discutat.