– Oo, salut salut. Ce faci, mestere? Cum merg ingineriile financiare?
– Se latesc de la caldura. Ha ha ha ha ha. Da’ nu te-am vazut de mult pe la noi. Aud c-ai fost plecat prin tara. Cum esti? Stai jos. Ia un sandwich.
– Nu, mersi. Am si eu jos in masina. Hopa, ce cald e. Sint bine, bine. Am fost un pic in Romania, c-am avut o problema cu mama, i-a iesit un fel gilma din asta pe git, aici intr-o parte, si am dus-o sa-i faca astea, analizele, la un spital la Viena. E acolo un doctor renumit, din asta de opereaza pe Beyonce, din astia.
– Aha, da, da, cred c-am auzit de el.
– Da, ala ala. Da, slava Domnului, saraca mama, n-a avut nimica de la cancer sau alte din astea. Era bine sanatoasa, i-a scos gilma, pac pac, s-a rezolvat si acuma am lasat-o citeva zile la o statiune din Elvetia, sa se refaca. Cu ce ai, cu peperoncino? Nu, mersi. Asa, si dupa aia ma duc s-o las inapoi.
– Bun asa. Si pina atunci un pic pe la Italia?
– In trecere. Refacem bugetele. Dupa ce o duc pe mama acasa, la Sinaia, ma-ntorc inca o tura pe aici si dupa aia ramin in Romania o perioada mai lunga sa ma ocup ca lumea de afaceri.
– Ce mai invirti acuma? Mm, apa?
– Evian? Da, o gura… Eh, nimica, ce sa mai invirt? Din astea mici. Pai acuma, cit a stat mama in operatii si astea, am mai cumparat doua apartamente in Bucuresti, un apartament l-am si inchiriat la 2 tineri.
– Ce preturi mai sint pe-acolo?
– 350 de euro doua camere. Mi-am luat si eu din astea mai pe linga centru. Acuma vreau sa vind Mercedesu, ca are deja un an, si sa-mi iau unu’ din asta, un suv mai nou.
– Decapotabila o mai ai?
– Da! Pai aia n-o dau. Aia merge vara asta. O dau la toamna.
– Nu scade pretul la toamna?
– Pai n-o dau in Romania. O dau aici la italieni. E cald in continuare. Merge. Asa… Si mai am de adus vreo citeva masini de la unguri. Pentru firma aia auto care am la Constanta.
– Aia cum e? Ca a scazut piata.
– Da, pai chiar acuma era sa pierd un… un client. Da’ m-am dus personal acolo si l-am prins. I-am zis de un transport misto in 2 luni. Bine, mai am si fabrica de papuci la Gheorghieni, aia merge. Am deschis un hotel la Eforie, peste 2 saptamini mai dechid unu-n Vama Veche. Aia cu camerele radar nu prea mi-a iesit, ca s-au scos acuma. Da’ ma-ntorc eu… Auzi, la ce etaj sintem aicea?
– Aaaa, 12?… Hei, Costele, ce etaj e asta, bre? Cum? Auzi ca 14.
– 14? Sus. De cind nu m-am mai suit pe schela am uitat cum e. Bai, si caldura asta.
– Ai uitat in 2 luni? Las’ ca te-nveti ‘napoi. Astea e ca mersu’ pe bicicleta. Zidaria nu se uita.
(fluier)
– Hai, baietii, gata pauza de masa, hai la munca. Cladirea asta nu se ridica singura. Se-ntareste cimentu’-n roaba. Hai, hai, hai! Mina pe lopata.