Il descoperim pe Gog, chiar la inceputul romanului, la casa de nebuni, printre poeti damnati si infirmieri slabi in halate albe: “Era un monstru de vreo cincizeci de ani, imbracat in verde deschis. Inalt, dar prost facut. Era pe de-a-ntregul spin: nici par, nici sprincene, nici mustati, nici barba. Un bot inform de piele goala, cu excrescente rosietice. Fata ii era foarte lata, iar tenul intunecat, aproape violet. Un ochi parea albastru precum cerul, batind in cenusiu; celalalt aproape verde, cu dungi galbene de baga. Avea falci patrate si puternice; buzele groase, dar livide, se deschideau intr-un zimbet cu totul metalic, de aur. Adevaratul sau nume era, se pare, Goggins, dar din tinerete i se spusese intotdeauna Gog si acest diminutiv ii placea, pentru ca il inconjura cu un fel de aureola biblica si fabuloasa: Gog, rege din Magog”. Un roman cu referinte culturale multiple, bine plasate, scris de un romancier erudit, el insusi un personaj controversat si complex. Gog a fost creat pentru a stigmatiza derapajele morale si intelectuale ale secolului in care a trait.
Un spectacol aproape grotesc regizat de Papini
Romanul Gog se bazeaza pe povestirile unui om intilnit la un azil. Acest monstru, asa cum ne este el prezentat in primele pagini ale cartii, si-a angajat, pentru a se cultiva, cei mai buni artisti, poeti, pictori si filosofi. Lumea lui Gog este deci una a artistilor, a celor mai originali inventatori, pe care un miliardar excentric ii reuneste din prea multa plictiseala. De-a lungul vietii sale, Gog nu cunoaste nici prietenia, nici iubirea. Memoriile sale sint marturii ale incercarilor disperate de a-si invinge plictiseala. Apar si figuri celebre precum Sigmund Freud, Henry Ford, H.G. Wells, G.B. Shaw, Gandhi, Lenin, Einstein sau Edison. Amintim doar de vizita facuta lui Freud, unde acesta ii face urmatoarea marturisire: “Literat prin instinct si medic de nevoie, concepui ideea de a transforma o ramura a medicinei – psihiatria – in literatura. Am fost si sint poet si romancier, sub infatisare de savant. Psihanaliza nu e altceva decit transpunerea unei vocatii literare in domeniul psihologiei si al patologiei”. Gog cultiva umorul negru, mai ales atunci cind vorbim despre extravagantele sale colectii: colectia sosiilor marilor personalitati ale lumii, cea a scheletelor, colectiile gigantilor si magicienilor si, nu in ultimul rind, colectia sa de inimi de porc. Gog ironizeaza toate formele de guvernamint: incepind cu monarhia si terminind cu democratia americana. Spectacolul aproape grotesc regizat de Papini prezinta o viziune cinica, agresiva si adesea paranoica asupra realitatii sociale si culturale. Acest roman vizionar si provocator ramine una dintre cartile importante ale secolului XX.
Giovanni Papini, Gog, traducere din limba italiana de Ileana Zara,
colectia “Biblioteca Polirom. Clasicii modernitatii”,
Editura Polirom, 2009, 24.95 lei