“Internetul e liber! Internetul va fi casa noastra! Si este locul in care ideile se pot concretiza”, explica Lynch intr-un interviu. Iar davidlynch.com, bizarul site personal al regizorului, a fost locul in care multe dintre ideile lui Inland Empire aveau sa prinda pentru prima oara viata. Un loc devenit laborator si teren de incercare pentru noile sale experimente video, animatii, picturi etc. Un loc in care Lynch a omorit ceea ce iubeste, pelicula, jucindu-se cu posibilitatile pe care le ofera camerele video digitale, fie ele si de joasa rezolutie.
Lynch a explicat si mai bine cum stau lucrurile cu noua lui orientare: “Cu formatul digital, posibilitatile sint nelimitate. Filmul este acum un dinozaur intr-o groapa cu smoala. Poate ca unii se vor simti prost auzind asa ceva fiindca iubesc pelicula, la fel cum au iubit banda magnetica. Si eu sint un iubitor al filmului! “
Ultimul lungmetraj al lui Lynch, Inland Empire/Imperiul mintii (ce poate fi gasit pe DVD la Carturesti), s-a nascut pe internet si intr-o conversatie pe care Lynch a avut-o cu una dintre actritele lui favorite, Laura Dern, ce a aparut in doua dintre filmele sale celebre, Blue Velvet si Wild at Heart. O conversatie in cursul careia lui Lynch i s-a amintit de existenta cartierului Inland Empire. O denumire care i-a placut atit de mult, incit i-a dedicat un film, o a treia parte dintr-o falsa trilogie compusa din filme ale caror titluri sint nume de locuri, din care fac parte Lost Highway si Mulholland Drive – trei locatii din jurul Hollywood-ului pentru trei cosmaruri suprarealiste prin care Lynch, ca un rechin, pare a da tircoale “uzinei de vise” americane.
Ce este un autor de cinema?
Se spune, si in mare parte e adevarat, ca Inland Empire a fost turnat fara scenariu – o suita de scene bizare, elemente din experimentele sale pe internet (Rabbits, strinse intr-un ansamblu al carui coerenta este cea a unui vis tulbure. In film, Laura Dern interpreteaza o actrita ce primeste rolul dorit doar pentru a descoperi ca este vedeta unui remake al unui vechi film polonez blestemat, ale carui vedete au fost asasinate. Dar ceea ce la prima vedere pare un simplu pretext de thriller conventional se transforma imediat intr-un circ de viziuni “lyncheene”, din care spectatorul scapa mai ravasit decit de la cel mai crincen horror. Si asta fiindca Lynch, eliberat de orice imperativ comercial, isi poate exprima mult mai bine viziunea personala asupra ce trebuie sa fie un autor de cinema – un regizor care isi dezlantuie subconstientul prin texturile imaginilor pe care le creeaza si cu care spectatorul poate interactiona. Fiindca, asa cum a spus in multe interviuri, Lynch s-a apucat de cinema din dorinta de a-si vedea tablourile miscindu-se.
De aceea, spectatorului ii revine uriasa sarcina de a-si explica filmul si a intelege o productie ca Inland Empire fara nici un ajutor din partea regizorului. “Si eu as vrea sa imi inteleg filmele”, spunea Lynch, mai in gluma, mai in serios. “Pot fi interpretate in multe feluri si toate aceste interpretari sint corecte!”