Indiscutabil, de cind a devenit Prima Doamna, Carla B. a preluat o parte din antipatia de care se bucura (ma rog, cine s-ar bucura de o antipatie?) sotul ei cel nesuferit. Si nu e chiar nevinovata, a mai calcat si ea pe-alaturi – a se vedea chestiunea anularii Festivalului Inrocks la insistentele ei voalate. Prezent la Festivalul International de Film de la Toronto (9-19 septembrie 2010), Woody Allen a declarat ca zvonurile legate de Carla sint suta la suta neadevarate si ca e chiar o actrita buna. In plus, nici n-a fost vorba de 32 de duble, ci de 8-10, ca in cazul celorlalti actori din echipa.
Cum n-am nici un motiv sa nu-l cred pe Woody (in afara faptului ca, avind-o pe Carla in echipa, a obtinut toate autorizatiile de filmare in Paris in mai putin timp decit iti ia ca sa sari intr-un picior), il cred si deschid “New Yorker”-ul, sa vad ce mai scrie Woody pe-acolo. Cele mai noi texte ale lui, publicate in ultimul an, contorsioneaza comic escrocheria financiara a lui Bernie Madoff (atacat intr-un restaurant de doi pagubiti reincarnati in homari), o stire din “The Times” conform careia 20 de persoane mor anual in S.U.A. ucise de vaci, si cifra fluturata de Peter Biskind pe sub nasul cititorilor stupefiati: 12.775 de femei trecute prin bratele, ca sa fim politicosi, lui Warren Beatty.
Dintr-o lacomie de fan caruia i s-a tocit absolut fiecare nerv critic, mi se pare ca nu trebuie sa ratez nici un text, nici un film, nici o fotografie, nici o vorba de duh, nici o zi de nastere ale lui Woody. Pe 1 decembrie anul asta, preferatul meu implineste 75 de ani. Am vorbit cu Enticlopedia Americana (prin intermediul Britannicei), rugind-o sa-l informeze pe Woody ca s-a nascut de ziua unei tari in care s-ar simti foarte bine, chiar si numai pentru ca si-ar putea face cumparaturile de la un supermarket care se cheama Angst.