Traian Basescu profita. Dar admirabila e consecventa cu care stie s-o faca, sa se agate de orice prilej. Aud zilele astea multi contestatari, politici sau din presa, vorbind despre disperarea presedintelui. Ii vad aproape frecindu-si miinile de multumire. De ce-ar fi adica disperat Traian Basescu? Pentru ca partidul i se duce la vale in sondaje. Pentru ca el se duce la vale in sondaje. Dovada disperarii in ochii celor care freamata de bucurie: faptul ca vrea sa-l schimbe pe Boc. Si toti tremura pofticiosi in fata acestui subiect, il dezbat cu verva, incearca sa-i descilceasca itele, incearca sa prinda farime de conversatii cu reportofoane ascunse. Totul pentru o concluzie: gata, s-a terminat, presedintele e pe punctul de a ceda.
In timpul asta, indraznesc sa mi-l imaginez pe presedinte mingiindu-si multumit amintirea suvitei de odinioara. Jocul ii mai functioneaza o data. Pionii se misca asa cum si-a dorit. Toata tara vorbeste in fapt, chiar daca multi nu-si dau seama de asta, despre marea schimbare care se produce zilele astea in P.D.-L. Ca zilele astea vor tine mult (e de vazut pina cind va mai sta Boc in fruntea bucatelor administrative, cit priveste alegerile din partid, ele vor fi abia in mai!), nici nu mai conteaza. Subliminal, electoratul dezamagit de P.D.-L. este supus zilnic unui bombardament de informatii al carui unic inteles e urmatorul: vine schimbarea.
Opozitia, alte asteptari nici n-aveam, s-a prins in hora. Fara a observa, cu aceeasi naivitate care o caracterizeaza in ultima vreme, ca Traian Basescu tocmai ii “suteste”, iertati-mi limbajul, dar el e potrivit pentru ce avem in fruntea tarii, principala arma pe care si-a pregatit-o in batalia electorala. Caci ei nu puteau veni decit cu aceasta idee, a schimbarii. Ne-a fost atit de rau pina acum, isi zic romanii, incit, orice ar fi, mai rau nu se poate. Sa se schimbe ceva – e un strigat mut, intepenit in gitlejurile celor mai multi cetateni. Iar acest strigat le trimitea disperarea, cu oricite rezerve, catre opozitie. Caci o alta sansa nu exista.
Traian Basescu s-a prins insa, pentru a mia oara la timp, de ceea ce asteapta poporul. Vrea schimbare? Pai, de ce s-o lase in grija altora? O ofera el. Sigur, el ofera, ca intotdeauna, numai iluzii, deci si aici este vorba doar de o iluzie de schimbare. Dar o are in buzunarul sau lung, de magician politic. Personal, ma indoiesc ca liderii aceia locali ai P.D.-L.-ului stau zilele astea la Bucuresti pentru ca Traian Basescu moare de dragul parerii lor. Personal, ma indoiesc ca independentul, tehnocratul fara nume aruncat pe piata are in fata cu adevarat o cariera politica. Nu ma indoiesc insa ca toate acestea ii folosesc de minune marelui marionetist. Cu ajutorul lor, cu ajutorul multimii de lideri din teritoriu, al necunoscutului tehnocrat, cu ajutorul temerilor lui Boc, cu ajutorul chiar al lui Blaga, Videanu, Berceanu, Traian Basescu ne livreaza tuturor un spectacol plin de sens.
Stim adica, aflam inclusiv de la televiziunile “mogulilor”, vijelios prinse sub bombardamentul de stiri venit dinspre presedinte, ca exista si o alta posibila schimbare. Ea ar putea veni inca de pe-acum, nu mai trebuie sa asteptam niste alegeri. Ea ne va razbuna pentru umilintele indurate. Sa se schimbe ceva, am tipat mut. Imediat, a venit raspunsul. Asteptati, schimbarea e dupa colt. Uitati, eu ma lupt sa se produca. Eu. Presedintele. Adica omul care a stiut intotdeauna sa va inteleaga, sa va livreze alte asteptari cu care sa ucida vechile asteptari. Eu, Traian Basescu.
El, Traian Basescu, mai are trei ani si jumatate in care isi va transforma jocurile proprii in jocuri nationale. Pentru jurnalisti, e bine. Pentru opozitie, e prilej de vociferari indignate, de sloganuri vindute pe post de replici inteligente. Pentru ceilalti… nu e vina presedintelui ca ceilalti asteapta. Dimpotriva, e meritul lui ca stie sa le ofere ceea ce asteapta, chiar daca sub forma unor iluzii.
Asa incit nu mai sint multe de comentat. Acest text nu are nevoie de concluzie. Concluzia o trage, ca intotdeauna de altfel, electoratul. Si, neajutat in vreun fel de opozitie, electoratul va merge pe mina celui care i se adreseaza pe limba lui. Cine-i acela? Hm…