Stirea era, cel putin in vremea cind jurnalismul se facea de-adevaratelea, un fapt de interes general, incorsetat in rigorile obiectivitatii. Actualitatile astea consumatoare de alintarome pot fi insa cam orice ii trece prin mintea creata unui editor de jurnal: divorturi din lumea “mondena”; ciini si iepuri sasii de pe iutub aruncati intre un “breaking news” din Libia si unul din Japonia; ba chiar adevarate fapte de presa, omorite insa intr-un noian de fraze scrise la persoana I, interogatii retorice de gradinita si, citeodata, declaratii ale unei singure parti din conflictul ilustrat.
“Buna ziua, sint Cristian Sabbagh si nu am mai stirit de cinci ani.” Orice terapeut l-ar pune sa vorbeasca la absolut toate intilnirile Asociatiei pe acest domn. El iti da senzatia ca tocmai transmite live Apocalipsa, atunci cind citeste in jurnal. Daca l-ati ratat pina astazi, sa n-o mai faceti de acum inainte: emisiunea este in fiecare seara la 19.00, pe Kanal D. Am ales doar doua exemple: “Oare in ce tara traim? Un copil de numai 7 ani a fost rapit ziua in amiaza mare, chiar din fata gradinitei. Deznodamintul acestei cumplite povesti vi-l spunem acum!”; “E trist, dar adevarat: romanul maninca mai putin decit anul trecut. Imbulzeala la romani e sfinta. Ne bulucim de cite ori se aude vestea ca se da ceva gratis si ne-am transformat peste noapte in vanatori de promotii.” Nu ati citit “panseuri” de clasa a doua, ci o parte din “actualitatile” transmise de acest domn, impreuna cu echipa sa de “stiristi”. Nu are rost sa mai enumar si altele, pentru ca e ca si cum v-as povesti un monolog antologic al unui actor: trebuie sa-l vedeti in carne si pixeli, ca sa aveti parte de acea unica emotie estetica pe care doar “live”-ul v-o poate inlesni.
Cristian Sabbagh e doar produsul cel mai usor de luat in vizor din televiziunile romanesti. In spatele sau, un noian de producatori, editori si reporteri omoara jurnalismul si-l transforma in “ciurnalism”: il spinteca de atit de multe ori, incit nu mai ramine aproape nimic din el. Daca esti slab de inger, incepi sa crezi ca tara chiar nu mai poate respira, de exemplu, de grija divorturilor Oanei Zavoranu si Monicai Columbeanu. Aproape nu mai exista zi in care o televiziune din Romania sa nu inceapa jurnalul de “actualitati” cu marturisirile “socante” ale lui Pepe, tatalui lui Pepe, mamei Oanei, surorii Monicai, tatalui lui Irinel. Probabil, vor urma femeia de serviciu, administratorul de bloc si soferul.
Ba, poate, si hamsterul, daca acesta nu a aparut deja pe YouTube.