Romantismul de doi bani functioneaza!
Incepem cu Dr. Gerard Leleu, Cartea dorintelor, autor despre care aud ca e bine vindut in Romania cu un alt ceaslov erotico-pseudo-stiintific, Tratat de mingiieri. Domnul Leleu este un fel de Bebe Mihaescu ceva mai frantuz. A se citi: mai ingrijit in expresie, mai coerent in scris si cu o carisma comerciala care, iata, functioneaza. Daca m-as duce la un astfel de sexolog si i-as plati sedinte de terapie si daca el mi-ar vorbi ca-n carte, m-as simti hartuit. Si nu pentru ca ar avea un discurs sexist, violent macho sau asa ceva. In nici un caz. Ci pentru simplul fapt ca strecoara trucuri „romantice” in texte care se vor „de specialist”. Are formulari cautat gingase, de mascul grijuliu, de don juan la virsta a treia, atent la toate – cam asta e reteta lui de cucerire a publicului. Uneori e amuzant, alteori e de-a dreptul enervant printr-un soi de libidinosenie nestapinita. Pare un amant latin caricaturizat de vreun anglo-saxon destept.
Ia cititi: „Este de asemenea placut sa vezi trupurile goale in timp ce faci dragoste. In mod special este emotionant, este incintator chipul femeii transfigurat de fericirea erotica. Si ochii ei care nu inceteaza sa ne transmita iubire, fie ca este vorba despre oceanul fascinant al celor albastri, fie despre uimitoarele focuri de jungla ale celor caprui”.
Trebuie sa marturisesc dupa acest citat ca privesc cu placere vinovata „Din dragoste”, emisiunea lui Mircea Radu. Exact pentru texte precum cele pe care le-ati citit mai sus. Pe linga umorul lor involuntar, exista o credinta profunda a emitatorului in tranzitivitatea lor, o credinta de care, din moment ce astfel de carti sau de emisiuni sint foarte consumate, se molipseste si receptorul. Se pare ca de la un sexolog nu se asteapta confesiuni hard, momente de sinceritate extrema (din partea unui tip care, presupunem, a auzit multe), ci tocmai confirmarea existentei unui teribil adevar: romantismul de doi bani functioneaza! Mai ales in cazul unui doctor specialist care scrie ca un adolescent intirziat. Tot amuzanta sau iritanta, depinde doar de dispozitia dumneavoastra, este pornirea autorului intru apararea cuplului traditional, a familiei si mingiierilor casnice. Face parte si acest conservatorism din forta romantica a unui sexolog.
Muchembled are stiinta povestirii
Pasul doi: Robert Muchembled, Orgasmul si Occidentul. O istorie a placerii din secolul al XVI-lea pina in zilele noastre. Aici e de ajuns sa citesti putin din bibliografie si sa vezi ca nu ai de a face cu o carte fara ambitii, sint citati foarte des filosofi, istorici importanti, cu precadere Foucault. Nu e tocmai „o istorie”, chiar frustreaza prin lipsa bogatiei exemplificarilor, dar are descrise fapte, texte, decizii care au influentat viata sexuala a… omenirii. Interpretarile sint uneori percutante, inteligente in cazul unor texte clasice, observatii fine apar pe marginea expansiunii sexualitatii in epoca Luminilor, urmata fiind de reprimarea ei victoriana. Ca orice amator de istorie care se respecta, Muchembled are stiinta povestirii si a punerii in context a unor fapte aparent fara importanta. Un exemplu ar putea fi conciliul de la Trento din 1563. Autorul surprinde exact si fara manierisme inutile mecanismele represive ce se declanseaza odata cu acest conciliu care inasprea masurile in ce priveste celibatul preotilor. Amuzant sint descrise si perioadele in care abstinenta sexuala nu era o obsesie nici macar pentru fetele bisericesti. Deruta lui Panurge in ce priveste mariajul sta drept marturie importanta a unui secol al XVI-lea in care confuzia masculina se transforma in anxietate si in accentuarea vesnicului dublu standard amoros: „Modelul Fecioarei cu pruncul defineste nevoile materne ale unei sotii de la care se asteapta si sa se pastreze pentru sotul sau, si sa-si foloseasca trupul cu moderatie, pentru a procrea, nu pentru placerea simturilor. Evocarea sabatului satanic, prin opozitie, permite respingerea de partea diavolului a celor care incalca aceleasi reguli, a celor care traiesc in afara societatii, fara un ghid masculin, cum ar fi vaduvele, cele care manifesta mai mult interes pentru trupul lor muritor decit pentru salvarea sufletului”.
Muchembled nu este lipsit de subtilitate in analiza. Nu ii e de ajuns sa ia date amuzante precum acelea din raporturile lui Kinsey si sa le expuna. Incearca mai mereu o aducere in prezent si un inceput de prospectie. Textul sau se incheie, de altfel, cu o interesanta problematizare a „individualismului” contemporan care, de fapt, ascunde o dependenta fara precedent de grup si de competitia in cadrul grupului: „Niciodata omul occidental n-a fost atit de puternic orientat si determinat de grupul sau ca la inceputul secolului al XXI-lea. Pe cind, in aparenta, individualismul triumfa, legile pietei economice si tirania orgasmului il condamna sa devina un atlet al reusitei personale, obligat permanent sa le dovedeasca celorlalti ca poate face mai bine. Niciodata, totusi, nu a dispus de o astfel de libertate de alegere, cel putin in Europa, pentru a inflori, a profita de trupul sau si a-si trai din plin dorintele intr-o egalitate erotica devenita posibila intre barbat si femeie sau intre parteneri de acelasi gen”. Cartea lui Robert Muchembled are mobilitatea unei carti comerciale si, in acelasi timp, inspira increderea pe care o da, in mod normal, un studiu istoric serios.
Carti sfatoase ce maresc sentimentul neimplinirii
„Ai tupeu!”, i-a spus Lacan lui Francoise Dolto dupa ce aceasta a citit o schita a ceea ce avea sa devina studiul Sexualitatea feminina. Nici autoarea nu a inteles daca tupeul sau era conotat negativ sau pozitiv. Dar a fost intotdeauna constienta de revolutia pe care o producea odata cu textele sale precis descriptive, cu discursul sau exact, ne-orgolios, orientat catre faptul clinic, dar profund revolutionar prin forta informatiei. Editia aceasta a cartii incepe cu un excelent interviu in care Dolto face o precizare de o extraordinara profunzime, o taxare a orgasmo-centrismului contemporan: „Mi-ar parea rau ca, la citirea cartii mele, o femeie fericita, mama, amanta sau sotie buna, sa-si spuna deodata: «Vai, dar eu nu am decit un orgasm clitoridian, nu e bine, si nici macar de fiecare data; si pe deasupra, sotul meu nu e intotdeauna viril. Inseamna ca nu sint o femeie normala». Ea ar incepe sa-si spuna ca trebuie sa faca un soi de lifting orgasmic, asa cum, dupa ce citeste reviste feminine si se priveste in oglinda, isi observa ridurile de pe fata si isi spune ca desigur fata ei nu arata atit de bine pe cit ar trebui. Aceste efecte ale oricarei lucrari de popularizare, ale oricarei lecturi, astazi democratizate, sint niste efecte secundare destul de nocive. As tine mult sa nu se intimple la fel si cu lucrarea mea”. E atit de reconfortant sa descoperi o voce atit de inteleapta mereu dornica de a evita sfaturile si complexul glamoros al lui „vreau sa fiu”. Este, de fapt, cea mai buna critica pe care am putea-o aduce unor carti precum cea a lui Leleu, carti sfatoase care de prea multe ori maresc sentimentul neimplinirii necontribuind cu nimic la cunoastere. La Dolto abunda exemplele si pasajele descriptive intotdeauna completate de interpretari bine cintarite.
Inchei cu un pasaj despre pornografie care deconstruieste eficient senzatia de „evolutie” prin invazia imaginii indraznete. Superficialitatea pornografiei este ironizata fin, neavind de a face, evident, cu vreun spirit conservator sau fanatic anti-pornografie: „Oricum, pornografia a fost intotdeauna intrucitva o chestiune a preotilor… adica a celor ce-si refuleaza genitalitatea. Pornografia reprezinta glumele legate de anal si oral si care nu provoaca interventia unui al treilea termen, viu acesta. Ea se opreste la jocul infantil al descoperirii genitalitatii. Ea este sexul ca obiect partial. Din acest motiv, cei ce au fost siliti sa adopte castitatea nu printr-o renuntare datorata evolutiei lor, ci prin culpabilitate sint obligatoriu haraziti pornografiei”.
Dr. Gerard Leleu, Cartea dorintelor, traducere de Doru Mares, colectia „Eroscop”, Editura Trei, 2006. Robert Muchembled, Orgasmul si Occidentul. O istorie a placerii din sec. al XVI-lea pina in zilele noastre, traducere de Liviu Papuc, Editura Cartier, 2006. Francoise Dolto, Sexualitatea feminina. Libidoul genital si destinul sau feminin, traducere de Nicolae Balta, colectia „Biblioteca de psihanaliza”, Editura Trei, 2005.