Pai sa ne-ntoarcem in ianuarie, tot 1914, cind Andre Beaunier scria in “Le Figaro”: “Aceleasi femei incintatoare care ii vor aplauda pe cei doi celebri ginditori sEmile Boutroux si Paul Bourget, daca aveti cumva idee cine-s acesti indivizit se bateau, deunazi, la College de France, pentru a asista la cursul domnului Henri Bergson, care studiaza in prezent principiile metodei filosofice. Si cum sa se mai spuna, atunci, ca aceasta epoca este frivola – o epoca plina de femei atit de fermecatoare si atit de pasionate de metafizica!”. O luna mai tirziu, Fernand Vanderem publica tot in “Le Figaro” un text cu titlul “Metafizica amuzanta”, din care aflam ce rezultat a avut ancheta lansata de directorul Operei din Paris apropo de “cel mai parizian subiect al momentului”. Poate credeti ca Tout-Paris discuta prin cafenele despre Alsacia si Lorena, socialism sau Du cote de chez Swann al numitului Proust, mais non, subiectul numarul unu era “influenta lui Bergson”. Si scrie Vanderem: “Toate aceste doamne elegante si fascinante, toate aceste fete tinere care se ingramadesc, se imbulzesc pentru a asculta evanghelia bergsoniana… (…) Cum sa explicam asiduitatea lor, ardoarea lor si, intr-un cuvint, delirul lor hipnotic?”. Si ii raspunde Bergson pe 28 februarie: “Invatatura mea se adreseaza specialistilor si o voi face din ce in ce mai tehnica, pe masura ce afluenta la cursurile mele va creste. Anul acesta, cursul meu de vineri se ocupa de metoda in filosofie, iar cel de simbata abordeaza a doua parte a Eticii lui Spinoza, cel mai dificil text scris de cel mai dificil dintre filosofi (…)
Desigur, se intimpla – sau s-a intimplat ca in favoarea unui gratios auditoriu feminin, filosofii sa reduca din rigoarea austera a invataturii lor si, daca se poate spune asa, sa anine un zimbet de argumentele lor ontologice. (…) A inveseli filosofia, a o inclina spre futilitatea mondena sint atitudini pe care nu le gusta nici unul dintre oratorii care stirnesc interesul avid de cunoastere al contemporanilor nostri”. Presimt ca vom mai reveni asupra acestei chestiuni intr-o Enticlopedie viitoare.
*Frederic Rouvillois, Istoria snobismului, Nemira, 2010, trad. de Irina Negrea