Autorul lui, Gaston Fournier-Facio, este un elev al unuia dintre specialistii mahlerieni cei mai cunoscuti, profesorul Donald Mitchell, cu care a studiat muzicologia la Universitatea Sussex. Volumul nu pare sa fi fost observat, desi intrebarea pe care o poarta introducerea volumului, “De ce Mahler?”, este folosita ca titlu si de o carte in limba engleza, care se bucura in ultimul an de o mare popularitate si circulatie internationala, semnata de un alt mahlerian, Norman Lebrecht.
La indemnul mentorului sau britanic si sustinut de Henry-Louis de la Grange, cel considerat un papa al studiilor mahleriene, Gaston Fournier-Facio a ales sa se intoarca la surse si sa publice o antologie de texte esentiale despre compozitor si, mai ales, despre sensurile muzicii sale. In traducere volumul se intituleaza: Gustav Mahler: Timpul meu va veni. Muzica sa povestita de critici, scriitori si interpreti, 1901-2010 si a aparut la Editura Il Sagiattore din Milano. Pe scurt, este o carte ce nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca nici unui student la Academiile de muzica si nici din cele ale iubitorilor muzicii lui Mahler.
Fournier-Facio isi deschide cele citeva pagini ale studiului sau introductiv intitulat “De ce Mahler? Un secol de interpretari ale omului si muzicii sale”, cu un citat elocvent dintr-un interviu acordat de compozitor in 1906. “Sint foarte constient – ii spunea atunci Mahler lui Bernard Scharlitt – ca, in calitate de compozitor, nu voi fi recunoscut pe durata vietii mele. s…t Sint, pentru a folosi o expresie a lui Nietzsche, un om care nu apartine timpului sau. Aceasta definitie se aplica mai ales lucrarilor mele”. Pentru autorul antologiei, sensul faimoasei concluzii a lui Mahler, “timpul meu va veni!”, merge dincolo de “consolarea unui geniu neinteles”. In ea este posibila sa fie citita o profetie catastrofica pe care o nutreste arta sa; o premonitie a haosului consecinta a dezastrelor belice ale secolului, ce s-au petrecut, de altfel, dupa disparitia lui Mahler”. Iar din punct de vedere strict psihologic, scrie autorul, publicul timpului prezent a recunoscut in Mahler un “narator al angoasei, al solitudinii si al acelui sentiment de dezradacinare existentiala aflat la baza identitatii problematice a omului contemporan”.
Materialul antologiei este sistematizat in patru categorii, incepind cu marturiile celor care l-au cunoscut si frecventat direct pe compozitor, intre care Natalie Bauer-Lechner, Ernst Decsey si Klaus Pringsheim. Urmeaza extrase din scrierile unor mari personalitati din epoca, atasate de Mahler prin relatii personale si in rindul carora figureaza Fritz Kreisler, Richard Strauss, Thomas Mann, Stefan Zweig, Arthur Schnitzler, Ernst Bloch, Arnold Schönberg si Alfredo Casella. O a treia categorie o constituie scrierile unor interpreti ce i-au cunoscut si promovat muzica direct sau in timpuri mai recente, de la dirijorii Oskar Fried la Bruno Walter, de la Leonard Bernstein, Rafael Kubelik, Bruno Maderna si pina la Boulez si Barenboim. In sfirsit, ultima categorie reuneste opiniile unor muzicologi de importanta, de la autorul primei monografii despre Mahler, Ludwig Schidermair, trecind prin contemporani ai sai ca Filipe Pedrell, Paul Stefan, Guido Adler, Paul Bekker etc., pina la generatiile urmatoare ce includ nume cunoscute ca Erwin Stein, Theodor W. Adorno, Kurt Blaukopf, Deryk Cooke, Constantin Floros sau la cei ce si-au dedicat intreaga viata studierii lui Mahler, ca Donald Mitchell si Henry-Louis de La Grange.
Textele sint ordonate cronologic, iar intre ele se gasesc multe, astazi extrem de dificil de regasit, raspindite prin diverse publicatii periodice mai mult sau mai putin rare. Intre ele, autorul atrage atentia asupra unui text deosebit de critic semnat in 1974 de pianistul Glenn Gould, singurul retinut dintre cei, nu putini, care si-au manifestat ostilitatea fata de compozitor (intre care si Sergiu Celibidache ce-i contesta total lui Mahler, in opozitie cu Bruckner, calitatile de orchestrator).
Extrem de meritoriu, Gaston Fournier-Facio ataseaza antologiei o reproducere anastatica a micului volum intocmit de Alfred Roller in 1992, Die Bildnisse von Gustav Mahler. Un volum devenit o raritate bibliofila si care include in prefata sa o unica in genul ei descriere a aspectului fizic si a personalitatii compozitorului.
*Gustav Mahler: Il mio tempo verra. La sua musica raccontata a critici, scrittori e interpreti 1901-2010. A cura di Gaston Fournier-Facio. Milano: Il Saggiatore, 2010, 743 p.