Astazi, in pofida faptului ca traim intr-o societate fara restrictii (si, uneori, fara limite), consumul de presa seamana, intru citva, cu cel de acum 22 de ani. O buna parte a publicatiilor si televiziunilor noastre “ascund” elementarul fapt de presa in pseudo-stiri din care nu afli ce s-a intimplat, decit daca reusesti sa citesti “printre rinduri”.
Saptamina trecuta, Lucian Teodorovici scria ca politicienii contribuie consistent la decredibilizarea presei; ca toate atacurile presedintelui Basescu din ultimii ani au scazut increderea cititorilor si telespectatorilor in produsele media. E greu de crezut ca presa a devenit vulnerabila in urma atacurilor unui politician, pentru ca electoratul/audienta nu are comportamentul unei turme de oi. Mai curind, audienta scazuta este efectul unor oferte editoriale lipsite de calitate, neconvingatoare si incoerente. Consumatorul de media inteligent este, imi place sa cred, majoritar in fata nisei imbecililor de profesie. Asta, indiferent daca el nu are un grad mediu de educatie si este fan al tabloidelor ori al emisiunilor cu Bianca si Bote, sau daca vrea sa citeasca presa “quality” ori sa se uite la un telejurnal facut “ca la carte”. Astfel ne putem explica de ce tirajele tabloidelor romanesti sau punctele de rating facute de produse tv din aceeasi categorie umilesc prin cifrele seci celelalte oferte, care pretind ca au o calitate jurnalistica superioara. Oricit de inconfortabila este afirmatia asta, produsele din prima categorie sint facute ca la carte, dupa retete copiate la milimetru din Occident. In acelasi timp, media ce se autointituleaza “quality” este, in buna masura, o struto-camila care a uitat sa se mai uite in oglinda si a inceput sa se creada cal inaripat.
Este, poate, momentul ca sefii redactiilor din presa scrisa si din televizual sa se trezeasca. Sa renunte la a arunca in circa politicului, a crizei economice ori a cititorilor responsabilitatea tirajelor si audientelor jenante pentru orice tara cu 20 de milioane de potentiali consumatori. Ba chiar sa renunte la a huli aparitia Internetului, vazut de multi dintre ei drept tanti cu coasa a presei scrise. Nu ar fi rau sa ia exemplul “Gazetei sporturilor” sau al ziarelor “serioase” de afara, care au inteles ca aparitia unui nou canal media in peisaj iti ofera posibilitati de dezvoltare, nu de facut parastasuri. Insa, inainte de toate, n-ar fi rau sa-si aduca aminte sa faca meseria asta dupa regulile ei scrise si nescrise cu mult timp in urma.