Mi s-a nazarit sa incep cu un paragraf despre batrini, urmarind cu mare placere doua concerte ce n-au nimic batrinesc. Mai intii, Santana – Greatest Hits, Live at Montreux, 2011. E o desfasurare de forte muzicale, cu etalari de maiestrie armonica si numere de virtuozitate, de care nu face parada doar protagonistul. Sub placiditatea aparenta, aproape legendarul Santana doseste un lider flexibil, adaptabil, deschis experimentului (vezi combinatia cu vocalistii hip-hop), in contact permanent cu radacinile, cu specificul comunitatii din care provine si pe care il etaleaza cu mindrie, insa fara ostentatie. Pornit ca personaj exotic din California anilor ‘60, Santana e azi un mesager universal, o emblema culturala si o “marca de piata”, care isi permite sa sustina spectacole intr-un local din Las Vegas timp de mai multe sezoane, dar si sa gireze muzical serile de jazz-blues-rock de la Montreux. Trupa initiala, cu care a dat citeva lovituri in topurile anilor 1969-1971, s-a pierdut pe drum. Acum are un adevarat ansamblu, unde isi poate invita sotia, percutionista fara stralucire, insa perseverenta, partial spectaculoasa; show-urile dureaza cite trei ore, muzica e fermecatoare, totul degaja pace, intentiile protagonistului vizeaza fericirea etc., etc.
Ala nu-i rock, ar spune fanii Motorhead, clampanind glabonzurile de pe haine si umflindu-si tatuajele de pe piept. Stilul motoristilor e altul, desigur, dar e tot “batrinesc”, pentru ca Lemmy Kilminster a implinit recent 66 de ani, pe drum, din Finlanda catre gigaturneul din SUA (cu Megadeth & Lacuna Coil), unde liderul a ramas… fara voce! Precedentul turneu s-a lasat cu DVD-ul: The World Is Yours – Everywhere Further Than Everyplace Else, 2012. Filmat complet alb-negru, la Teatro Caupolican, Santiago de Chile, evenimentul are simplitate clasica: money, show, go! “Buna seara! Va simtiti bine? Si noi! Sintem Motorhead si cintam rock-n-roll!”, anunta Lemmy in deschidere. Si-apoi, aproximativ o ora si jumatate, motocicletele ruleaza fara timp de respiro, fara sa incetineasca si, mai ales, fara compromis calitativ. Infernul zgomotos este o magma perfect articulata, cu rigorile compozitiei respectate la sutime de secunda, cu ritm sufocant, dar deloc lipsit de muzicalitate. De acea muzicalitate care, la mai bine de peste trei decenii, constituie marca stilistica Motorhead: elemente grele ale genului hard-rock au fost amplificate peste masura obisnuita inainte de 1975 si cintate la viteza vijeliosului punk-rock. Socul sonor, greu de acceptat la inceput, e limpede azi pentru oricine: Motorhead a schimbat paradigma rock-n-roll-ului, iar utilajul condus de Lemmy (semanatoare sa fie?) a raspindit in underground grauntele categoriei speed & thrash-metal.
Basistul-vocalist nu si-a mai modificat “conceptia” estetica. Piesele sale au dimensiune standard de cca. 3 minute, rugozitatea unui motor in trafic greu si violenta traiului cotidian. Linistea sau gingasiile feminine nu intra in grijile motoristilor. Si parca nici moartea, intrucit o infrunta permanent!