Tentatia de vizitare dramaturgica, prin traduceri ori creatii originale, a unor subiecte indexate decenii la rind de ideologia comunista e perfect explicabila sociologic si estetic. Exprimarea cu gura sloboda a facut si mai face inca sa curga mult tonner si sa anime polemici, segregind opinentii. Doua tabere sint ireconciliabile: puristii sustin ca, indiferent de tema infatisata, formularile de gang nu au ce cauta in perimetre culturale prin definitie; liberalii spun ca replicile tari nu fac decit sa reflecte o realitate triviala, iar utilizarea lor e justificata prin verosimilitate! Fiecare are dreptatea lui; cum ar suna o conversatie intre o prostituata si un proxenet purtata dupa rigori academice?
Care sint radacinile acestei revolutii de expresie, inca in desfasurare? Dincolo de ocean, anii ’80 au liberalizat radical stilistica noii dramaturgii, aceea care isi gasea locul mai ales in salile off si off-off. In Marea Britanie a anilor ’90, Philip Ridley, Anthony Neilson, Judy Upton, Sarah Kane, Mark Ravenhill amplificau modelul „tinerilor furiosi“ din anii ’60-’70, orientindu-se spre zone pina deunazi tabuizate de spiritul burghez, zone precum drogurile, comunitatile gay, violenta, alienarea, sinuciderea, despre care vorbeau in piesele lor foarte pe sleau. Curentul a fost botezat de Aleks Sierz „in-yer-face theatre“, „teatrul care ti-o spune verde-n fata“, un teatru puternic, care trebuie sa cutremure. Teoretizind trendul, criticul descria foarte plastic „in-yer-face theatre“: „Insfaca spectatorii de ceafa si ii scutura pina pricep mesajul!“. Un teatru confrontational, cu zicere deocheata, ca in West Soho, cu nuditate, violenta, situatii-limita, cosmaresti, dar de fapt foarte reale. Prin programul de playwriting de la Royal Court Theatre, unul de notorietate si eficienta pe „batrinul continent“, ai nostri Peca Stefan, Bogdan Georgescu, Mihaela Michailov, Maria Manolescu, Geanina Carbunariu etc. s-au „contaminat“ de hiper-realismul scriiturii. In ziua f….a a lui Nils (foto) de Peca Stefan, de pilda, varianta populara a cuvintului penis se repeta de 274 de ori! Nu gratuit, ci pentru autenticitate, pentru a aduce vorba strazii in teatrul care se refera la vorba strazii. Selectat la citeva festivaluri mai cu staif, spectacolul realizat la Greenhours a dat mari batai de cap organizatorilor la inscrierea titlului pe afis si bannere! Autorii acestia, fiecare cu amprenta personala, practica un teatru direct, visceral, interventionist, implicat social. Un teatru care se naste dintr-un proces de documentare a realitatii, apropiat de verbatim theatre, originat in comunitati marginale si in puncte nevralgice explorate din interior.
Functia terapeutica a sudalmilor
Complicata e chestiunea traducerilor acestei maniere de expresie scenica. Fiecare limba nationala are particularitatile ei inclusiv la capitolul obscenitati. Care fac operatiunea de talmacire dificila, impunind rigoare filologica, apel la traditiile culturale, studierea tipologiilor lingvistice si identificarea detaliilor de echivalenta. Exagerarea sau estomparea prin translare incalca regulile unei talmaciri de buna calitate, tradind autorul, gasirea dozei potrivite de intensitate devenind mult mai grea decit poate parea. Intr-un minunat eseu despre injuraturi la europeni (in volumul Bunul simt ca paradox), Al Paleologu se referea la functia terapeutica a sudalmilor. Ea se manifesta nu numai in viata de zi cu zi, ci si in creatie. Daca in Antichitatea aristoteliana, catharsisul provenea din stirnirea milei si a fricii, in postmodernitatea teatrala, catharsisul vine, iata, si din vorba spurcata. Recomandabil e sa fie utilizata cu folos artistic, publicul sa fie prevenit, iar spectacolele pe texte cu termeni fara perdea sa fie vizionate de un public tinta adecvat. Si, ca sa dam satisfactie si puristilor, sa recunoastem ca, de multe ori, limbajul necuviincios nu face decit sa mascheze fisuri de structura dramatica ori gelatina din constructia personajelor.