Îmi aduc aminte de o mica aventura de o noapte, petrecuta impreuna cu doi prieteni din Iasi, scriitorii Florin Lazarescu si Lucian Dan Teodorovici. Veniseram de la Lille, unde participaseram la niste manifestari literare, si ajunseseram in Bucuresti destul de tirziu. Asa se face ca ne-am trezit in Gara de Nord din Bucuresti dupa ora douasprezece, cind nu mai circula nici un tren nici spre Iasi, nici spre Timisoara, iar gara se inchisese. Am dat sa ne refugiem pentru citeva ore intr-un birt nonstop de linga gara, dar figurile si vocile dubioase de acolo ne-au facut sa renuntam. În cele din urma am sunat un prieten – caci numai prietenii ii poti suna dupa miezul noptii ca sa le spui ca vii pe capul lor –, iar Costea Vica, adica prietenul la nevoie, a venit, ne-a luat de la gara si ne-a dus la el.
Abia in acea seara, pe drumul facut pe jos prin oras, am vazut si eu cit de numerosi, de agresivi si de siguri pe ei sint ciinii Bucurestiului. Pe fiecare bucata de drum ne-a iesit in cale cite o haita de opt-zece, care controla acea bucata de oras si ne latrau pina le paraseam teritoriul. Fiind noi patru, nu ne-au atacat direct, ci doar au incercat sa se furiseze prin spatele nostru si sa ne muste pe nevazute, dar m-am ingrozit cind mi-am imaginat cum s-ar descurca un om singur intr-o asemenea situatie. Si, cum spuneam, de indata ce o haita ne parasea si se intorcea la umbra zidurilor, nu trecea mult si aparea alta – alta trupa canina de cartier sau de strada careia ii incalcam teritoriul.
Cu citeva zile in urma ne plimbaseram prin Lille si prin Bruxelles si nu vazuseram nici un ciine vagabond. Nici unul. Pare normal, asa-i? Anormal ar fi fost sa fi vazut haite de ciini prin fata Parlamentului European. Asa am gindit atunci si asa ar gindi oricine din Romania: la Bruxelles nu umbla ciini comunitari pe strada si e normal sa fie asa, in vreme ce Bucurestiul are sute de mii de ciini liberi si uneori agresivi si iarasi nu e nimic anormal in asta.
Dar de ce? De ce sa nu fie anormal? De ce normalitatea unei capitale europene difera atit de tare de normalitatea altei capitale europene? Si nu e vorba doar de Bruxelles. Nu-mi amintesc sa fi vazut nicaieri in Europa Occidentala sau Centrala o asemenea aglomerare de ciini vagabonzi si nici o atit de senina acceptare a acestei realitati mizere.
Nu uit ca povestile cu calatori sau trecatori atacati de cete de ciini fac parte din traditia Bucurestiului, cel putin din secolul al XIX-lea incoace. Cind un asemenea fenomen e mai vechi decit Marea Unire (sa zicem), devine cumva traditie.
Ma gindeam la un moment dat ca atunci cind vrem sa evaluam gradul de adecvare la standardele civilizatiei europene, cea pe care ne-am luat-o ca model, am putea folosi si un etalon derivat din aceasta realitate. I-am putea spune “cutometru” si, cu ajutorul lui, am putea calcula macar partial nivelul de civilizatie comunitara al unui oras, in functie de numarul de ciini vagabonzi de pe strazile acestuia. Înca nu am definitivat o metodologie, dar imi dau seama ca, de la o valoare de 0-1 catei la un milion de locuitori pina la una de o suta de mii la un milion de oras, diferenta trebuie sa fie semnificativa. Aproape ca de la civilizatie la lipsa ei. Ca de la Bruxelles la Bucuresti.