Astfel, scrie BBC News, The Beatles n-au fost niciodata invitati sa concerteze in Rusia sovietica, iar discurile lor erau considerate o adevarata amenintare la adresa sistemului, la fel ca muzica trupei The Rolling Stones.
Pina in anii ‘80, cind muzica Beatles a inceput sa fie editata si de casa de discuri oficiala Melodia, fanii rusi reuseau sa puna mina pe discuri Beatles cu mare greutate, numai de pe piata neagra. Acestea costau foarte mult, cam salariul pe doua saptamini al unui muncitor.
Dar, in scurta vreme, a inflorit o adevarata industrie de discuri piratate in Rusia si in tarile estice. Vinilul pentru aceste placi era insa greu de gasit si foarte costisitor, asa ca piratii au gasit materiale alternative. Foarte repede, ei au descoperit ca muzica poate fi imprimata pe radiografii.
Astfel, falsificatorii stringeau sau cumparau pe sub mina radiografii din spitalele rusesti si, cu ajutorul unui magnetofon modificat, reuseau sa imprime pe ele muzica dorita. Obtineau astfel un fel de flexi-discuri, asemanatoare cu cele oferite de revistele din Occident, numai ca acestea aveau imprimate pe ele imagini fantomatice cu oase fracturate sau organe interne. Fanii numeau aceste discuri neobisnuite “muzica pe oase”.
Muzica Beatles “originala” era strecurata insa in URSS cel mai des de catre marinari sau in bagajele artistilor ce mergeau in turnee. Chiar si diplomatii sau membrii de partid se pretau deseori la acest joc ce putea deveni foarte periculos – oricine te putea piri KGB-ului ca traficant de muzica “straina ideologic” si sa suporti rigorile legii sovietice.