Mai facusem ceva asemanator in urma cu citiva ani, in cadrul proiectului dramatIS, sint la curent cu ceea ce se petrece de ani buni la Universitatea de Teatru si Film din Cluj, sub coordonarea Mirunei Runcan in echipa de la Dramaturgia Cotidianului, si la masterele de scriere dramatica conduse de Alina Nelega la Tg. Mures si Mihai Ignat la Brasov. Asa incit, astept cu nerabdare amatorii! Sper ca taxa de curs sa nu-i alunge (350 lei pentru cei cu job, 250 lei pentru studenti si un loc fara taxa), pentru a incerca sa imaginam si sa scriem texte pentru scena. Sau macar un colaj de secvente, pe care le vom prezenta intr-un spectacol-lectura la finalul cursului. Ca sa ne amuzam. Ca sa intelegem teatrul din interior. Si ca sa vedem ca arta scenica s-a separat de multa vreme de literatura. Daca vom descoperi si vreun dramaturg in devenire, atunci cu atit mai bine. Scena are intotdeauna nevoie de condeie noi.
Dramaturgul si extensia lui, regizorul
Pina la aparitia regizorului, adica pe la finele secolului al XIX-lea, debutul secolului XX, kilometrul 0 al teatrului era textul. Intreaga istorie a genului a insemnat o serie impresionanta de autori, piese si actori interpretindu-le. Dramaturgul era pionul central. Regula de aur a teatrului era respectarea fidela a didascaliilor si a replicilor imaginate de dramaturgautor. Figura care a revolutionat domeniul a fost regizorul. Dintr-un supus al dramaturgului, acesta a prins curaj si, ireverentios, dar cu efect estetic, s-a indepartat tot mai frecvent si mai mult si mai original de litera dramaturgului. A comprimat, a rescris, el sau in colaborare, a combinat texte, traduceri, a adaugat sau eliminat personaje, actiuni, a schimbat accente dramatice, devenind la rindu-i autor impreuna cu autorul textului-sursa. In prezent, textul dramatic e mai degraba o lucrare pentru scena decit una de citit ca literatura. Operatiunile inovatoare ale regizorului au avut si alte efecte, ducind, de pilda, la aparitia unei subdiviziuni artistice, arta spectacolului teatral, diferita de teatrul ca literatura, de dramaturgie in acceptia clasica.
Ce s-a intimplat cu textul de teatru? S-a apropiat si mai mult de rampa, de spectacolul pe care regizorul il semneaza ca director de scena. E un text de reprezentat, de jucat si mai putin unul de parcurs doar de placerea lecturii. S-a liberalizat foarte mult, pentru ca, in cautarea unor formule cit mai inovatoare, s-au facut spectacole, excentrice, dar valoroase, dupa cartile de telefon ori dupa anunturi la mica publicitate!
Sa scriem teatru!
Ca un prim feedback la anuntul cu atelierele de scriere creativa de la MLR, am primit mai multe intrebari legate de felul in care se vor desfasura. Vom lucra foarte practic, aplicat, caci acesta este scopul oricarui atelier. Am un master plan, dar astept constituirea grupei, pentru a vedea virsta, calificarea, domeniul de activitate si asteptarile cursantilor. Vom alege un cimp tematic, vom vedea de ce un subiect ori altul sint mai generoase, vor fi mai atragatoare pentru public. Spectatorul e un item esential in orice demers teatral. Teatrul e o arta vie care are nevoie, pentru a se implini ca parcurs, de prezenta publicului in momentul inceperii spectacolului. Vom alege forme teatrale, vom inchipui actiuni scenice pe care le vom aseza in structuri dramaturgice. Vom crea personaje si le vom pune in miscare in situatii scenice. Vom lucra cu dialoguri, unitatea structurala a unui text dramatic, vom amorsa performativitatea cuvintului scenic. Teatrul e o forma de comunicare, una speciala, artistica. E uimitor cum suite de replici bine rinduite pot genera si stirni emotie.
Va astept la atelierul de dramaturgie!
Reguli de batut in cuie
Am conceput, in urma cu citiva ani, pentru dramatIS, un Decalog al scriitorului pentru teatru. Iata-l:
1. Apuca-te de scris cind simti ca ai ceva de spus interesant si pentru altii, nu numai pentru tine, rude si prietenii apropiati.
2. Nimeni nu-ti va elibera un certificat de „dramaturg“. Daca vrei sa afli mai multe despre scrierea dramatica, fii autodidact sau participa la workshop-uri.
3. Teatrul e actiune, conflict, deci lucrurile trebuie sa se petreaca in interiorul textului tau. Apoi, la rampa. Literatura e genul in care lucrurile se povestesc, pe ea o citim acasa.
4. Ca sa scrii teatral, imagineaza-ti din start totul pe o scena, vizualizeaza viitorul spectacol, fii cel dintii regizor al povestii tale. O piesa e ca o constructie, e bine sa ai un plan. Clasic sau modern. In minte sau pe hirtie. Nu te teme sa inovezi.
5. Titlul trebuie sa sintetizeze ceva din mesajul textului, dar sa si atraga, doar e primul cu care se intilneste publicul.
6. Personajul/personajele sa fie puternice, sa convinga, lumea sa se recunoasca in ele, sa le iubeasca sau deteste. In privinta numarului, nu exista o limita, foloseste atitea cite ai nevoie pentru ca povestea ta sa fie coerenta si spectaculoasa. Ai grija sa nu le pierzi pe parcurs! Daca, pentru binele textului, unele trebuie sa dispara, nu ezita sa le „omori“. Fa-o teatral.
7. Finalul e la fel de important ca inceputul.
8. Daca crezi ca postura de autor de texte de teatru iti va aduce celebritate si bani, te amagesti. Daca asta speri, apuca-te mai bine de altceva. Dar nu renunta nici la scris. O poti face in paralel.
9. In cazul in care acest decalog ti se pare stupid, ignora-l si vezi-ti linistit de ale tale.
10. Cind crezi ca piesa ta e gata, propune-o unui teatru. Fii inarmat cu rabdare! Cu foarte multa rabdare.