FITS a ajuns la numarul 20 si nu mai este, de mult, doar un festival de teatru, chiar daca si-a conservat acest nume. A urmat cursul noilor realitati artistice, care au transgresat granitele puritatii de specie, prezentindu-le atit de complet, deschizindu-se diverselor versiuni de comunicare spirituala. E un festival al tuturor artelor si formelor de expresie artistica, reunind un numar impresionant de trupe, genuri, artisti, tari. Statistica vorbeste de la sine, cu precizie, chiar daca cifrele pot parea nelalocul lor in sfera subiectivitatii si vocilor plurale: 350 de spectacole, 70 de tari, 66 de spatii, 60.000 de spectatori asteptati zilnic.
Franta este acum invitat de onoare, cei 20 de ani de FITS coincizind cu anii de francofonie ai Romaniei, din Hexagon deplasindu-se la Sibiu 11 spectacole si multi invitati de soi. Privind la succesul FITS, nu poti sa nu te intrebi cum a fost posibil, cum s-a ajuns de la 13 spectacole din 8 tari, cite erau la prima editie, in 1994, la 350 din 70 de tari, cite sint in 2013?
Manager, primar, continuitate si parteneriate
Unu. Datorita managerului Constantin Chiriac, om de teatru cu ambitie, viziune, care a stiut mereu cum sa-si faca echipa, sa o mentina in alerta organizatorica si ce oportunitati nationale si internationale sa exploateze. Doi. Un primar neamt, Klaus Iohannis, care a inteles cu mult inaintea altora ca investitia in creativitate e pe termen lung, e garantata, ca spiritul te aduce pe picior de egalitate cu intreaga lume. Trei. Continuitate in proiect, dezvoltarea de la o editie la alta, intrucit acestea sporesc credibilitatea si atrag tot mai multi parteneri. Patru. Parteneriate diverse si multiple, de cursa lunga, aderarea la retele culturale, sprijin din partea reprezentantelor culturale si diplomatice, sponsori puternici. In brosura Festivalului, 22 de pagini sint ocupate de numele si logourile partenerilor si sponsorilor. Conform declaratiilor organizatorilor, numai 15% din bugetul FITS provine din bani publici, ceea ce scade semnificativ dependenta de un buget instabil si fragil precum al Romaniei.
Perspectiva si popularitate
Cinci. Lucrul in perspectiva, adica macar cu o editie si jumatate inainte. Stafful Festivalului are deja aproape completa configuratia manifestarii de anul viitor. Doar asa poate atrage resursele necesare si antama prezente de top. Solitaritate, premiera Teatrului National „Radu Stanca“ la FITS, este o coproductie realizata in cadrul proiectului „Orase pe Scena/ Villes en Scene“, cu Théatre National de la Communauté Française de Belgique, cu Odéon-Théatre de l’Europe si Festivalul Avignon 2014. Spectacolul va fi prezentat anul viitor in programul oficial al Festivalului de la Avignon, precum si in stagiunea Teatrului National din Bruxelles. Sase. Popularitatea festivalului sibian se datoreaza faptului ca ofera de toate pentru toti, in tot orasul si in imprejurimi. De la reprezentatii stradale, de circ, concerte in aer liber, pentru cei care nu au obisnuinta de a intra intr-o sala de teatru, la dans, conferinte, dezbateri, spectacole ale celor mai bine cotate companii ale momentului, pentru spectatorii specializati, fideli. Plus expozitii, lansari de carte, spectacole-lectura, filme, ateliere de scriere dramatica, actorie, muzica, intilniri cu artistii, o sectiune a scolilor de teatru etc. Daca recapitulezi, istoria FITS devine un soi de enciclopedie a trecutului recent al teatrului, pe aici peregrinindu-se cele mai importante nume ale scenelor lumii cu esantioane spectaculare. La elite, s-au inscris in acest an compania Sashei Waltz, practiciana a teatrului-dans dezvoltat pe filiera Pina Bausch, Declan Donnellan, compania lituaniana Meno Fortas a lui Eimuntas Nekrošius, Rodrigo García, Esteve Soler, Joël Pommerat, dramaturgi si regizori, Bernard Faivre d’Arcier, fost director al Festivalului de la Avignon si al Bienalei Lyon, Claire David, coordonatoarea colectiei de teatru de la Actes Sud, Jean-Jacques Lemêtre, muzician, creator de instrumente muzicale si compozitor pentru Théatre du Soleil, Jonathan Mills, director al Festivalului Edinburgh si multi altii.
Cel mai greu este sa alegi unde sa te duci
FITS e ca o masinarie uriasa care functioneaza datorita rotitelor de diverse marimi din interior. Angrenajul, adica stafful, numara peste 300 de specialisti, plus voluntari care vin aici din toata tara ca la o adevarata scoala. La Sibiu e o stare de bine. De cind Festivalul National de Teatru a renuntat/ pierdut componenta sa internationala, Sibiul iti ofera cea mai buna sansa de a vedea ce se mai produce prin lume in acest moment. Programul e atit de dens, incit trebuie sa alegi, iar asta e cel mai greu, nici nu stii la ce sa renunti, unde sa te mai duci, pentru ca ai vrea sa vezi tot, numai ca asta nu se poate. Dai peste cunostinte si prieteni cu care nu te-ai vazut de mult, Bucurestiul, Clujul si Timisoara teatrale, toata tara se muta simbolic la Sibiu pentru aceste zile.
Ce n-a mers anul acesta? Vremea. A plouat fara mila, mult, prea mult, zadarnicind planurile de strada ale organizatorilor. Chiar si asa, artisti si public impreuna au rezistat la rafale de vint si apa cazuta cu galeata din cer. Adeverind ideea ca teatrul e un loc de intilnire.