vedere social ca fumatul tigarilor la birou sau lasatul pe trotuar al rahatilor de catel“, scrie Richard Conniff in editia de duminica a cotidianului „New York Times“. Ce-are Richard cu pisicile de curte? El n-are nimic, dar pasarile au, si nu numai ele, ci si iepurii sau veveritele (de soareci si sobolani nici sa nu mai vorbim). Potrivit National Audubon Society, 20 de specii comune de pasari din America de Nord (printre care mierla si privighetoarea) au fost aproape decimate in ultimii ani. Numarul exemplarelor din fiecare specie a scazut, in medie, cu 68 la suta din 1967 si pana in prezent. La fel, in Marea Britanie, numarul turturelelor a scazut cu 85 la suta, cel al cucilor cu 50 la suta si cel al nagatilor cu 41 la suta fata de 1995. „Daca astea ar fi cifre de la bursa, oamenii s-ar arunca de la etajul cladirilor inalte. Dar particularitatea a ceea ce biologii au numit «a doua Primavara tacuta» e ca oamenii au tendinta de a nu o auzi“, scrie Conniff. In afara de extinderea domeniului luptei agricole (mai mult teren cultivat, mai putina salbaticie), vina o poarta pisicile crescute la curte si pisicile vagaboande. Se pare ca numai in America, pisicile ucid 2,4 miliarde de pasari in fiecare an, o parte considerabila din populatia totala de pasari. In plus, pisicile mai ucid si 12,3 miliarde de mici mamifere in fiecare an, sobolani, iepuri, veverite etc., si 650 de milioane de reptile si amfibiene. In anumite cazuri, sunt responsabile de disparitia unor specii. Nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap ca o singura pisica poate omori intr-un an 33 de pasari si vreo duzina de mamifere. Asta e „a doua Primavara tacuta“, o sa ne trezim intr-o dimineata (a anului 2244) si in copaci o sa ciripeasca difuzoare mici, cu inregistrari de triluri vechi de un secol. O sa ne spalam pe dinti in timp ce difuzoarele canta vesele pe ramuri si teii infloresc. Apoi o sa fie liniste.