sa le dea spre publicare poeme inedite „despre New York, primavara si, de fapt, despre orice va trece prin cap“. Poetii au fost ascultatori si au facut intocmai, ba mai mult, au fost de acord sa fie inregistrati citindu-si poemele. Caci „Village Voice“ nu s-a multumit doar sa publice cateva pagini de poezie, ci a deschis un hotline de poezie. „Stiti dvs., Apasa tasta 7 pentru Philip Levine.“ Asta inseamna ca, ori de cate ori te-ai saturat de zgomotul din jur, de prieteni, de familie, de tot, poti sa te retragi intr-un coltisor, sa pui mana pe telefon si sa asculti niste poezie. Sau pur si simplu iti pastrezi cate o poezie pe zi. Luni e „Pentru copii din programul de mobilizare studenteasca“, de Joshua Mehigan, marti e „Suflet de pisicaine“, de Tom Sleigh (care-ar trebui sa faca cunostinta cu pisicainele Benone al lui Mircea Ivanescu), miercuri e „Ca un glonte inapoi in timp“, de Rowan Ricardo Phillips, joi e „Aprilie mult iubit“, de Victoria Redel, vineri e „Poem in maniera lui Dorothy Parker“, de David Lehman, sambata e „Florile raului (fotografii de Alexandra Penney)“, de Jonathan Galassi, duminica e „Program de lucru“ de Philip Levine. Au ramas pe dinafara Marie Howe, John Allman, Suzanne Cleary, Donna Masini, Billy Collins insusi si Edward Hirsh. Pentru ei, s-ar putea inventa niste zile ale saptamanii suplimentare. Dar cel mai bine ar fi sa inventam si noi un hotline de poezie. Daca apesi tasta 7, auzi „Narcisa“, de Dan Coman („uneori am vrea si noi sa stam linistiti singuri tolaniti pe movilita din sufragerie/ am vrea si noi sa lasam puii de cartita sa alerge in nestire peste iarba din hol“). Iar daca apesi 1, auzi „Paseste drept“, de Alexandru Musina („Paseste drept pe aceasta pasarela/ De fluturi morti, de benzina, de noapte?/ Incet, incet, te vei evapora./ Nu privi, nu privi decat inainte/ Spre gura albastra a cerului, sau poate/ A unui nou pasaj de pietoni.“).