Pristina este un oras de citeva sute de mii de locuitori, care mai pastreaza cite ceva din arhitectura modernista iugoslava a anilor ’70. Economia nu merge prea bine, pentru ca nu se produce mai nimic. Regiunea supravietuieste din banii trimisi de albanezii care lucreaza in strainatate si din bugetul administratiei ONU. Am ramas cu o puternica imagine in minte: statuile realizate in clasic stil proletcultist in memoria unor tineri eroi UCK (armata de eliberare din Kosovo), care au murit in singerosul razboi din anii ’90.
In aceasta situatie speciala, ne-am intilnit citeva zeci de artisti, curatori ori manageri artistici din regiunea Europei centrale si de sud-est si, timp de citeva zile, am putut sa aflam cit mai multe despre proiectele noastre si sa gindim posibilitati de colaborare in viitor. Initiativa ROTOR mi se pare cu atit mai laudabila cu cit nu exista o puternica traditie de colaborare regionala. In „goana” catre legitimare de catre marile institutii artistice ale Vestului, parca nu am mai avut timp sa privim la vecinii nostri cu care avem multe in comun.
S-a creat un „network” regional
Fondatorii asociatiei ROTOR sint Margarethe Makovec si Anton Lederer, doi artisti si curatori din Graz, Austria, care in ultimii 10 ani au dezvoltat proiecte de colaborare regionala implicind artisti si institutii din tarile balcanice si central-europene. Rezultatele concrete ale acestei initiative sint arhiva institutiei si crearea unui „network” regional in aceasta zona, unde schimbarile enorme din ultimul deceniu au modificat si productia artistica. In cadrul proiectului Balkan Consulat, din anul 2003, cei doi au invitat curatori din Belgrad, Praga, Istanbul, Budapesta, Sarajevo, Viena si Sankt Petersburg pentru a prezenta atitudini artistice actuale. Pe parcursul unui intreg an, Galeria „Rotor” a functionat ca un fel de „consulat”. Spiritul critic al proiectului s-a aflat in termenul „Balcani”, intrucit acest concept destul de disputat produce dificultati de identificare atit in regiunea pe care o desemneaza, cit si in Europa Centrala si de Vest.
In 2005, Margarethe Makovec si Anton Lederer au organizat expozitia itineranta Noi sintem ceea ce sintem, ce a prezentat pozitii artistice contemporane care serveau la ilustrarea diversitatii vietii romilor. Artistii din expozitie au explorat teritorii care trec dincolo de stereotipurile obisnuite legate de acest subiect sau au incercat in mod constient sa se joace cu clisee ale reprezentarii romilor, transformindu-le sau anulindu-le. Ca o concluzie, curatorii au vrut sa arate ca problema minoritatilor rome prezente in tarile Europei Centrale si de Sud-Est trebuie tratata nuantat, fara generalizari superficiale si pripite.
Ma bucur ca dupa intilnirea de la Pristina stiu mai multe despre scena artistica din Skopje sau Dubrovnik, ca am aflat cum lucreaza artistii israelieni la Centrul de Arta Digitala din Holon ori ca am aflat despre ultimele expozitii ale Galeriei Skuc din Lubljana. Proiectele comune vor veni probabil in viitor…