Alibi imperfect! Familionul, prietenii, toti sint instiintati verbal, telegrafic, epistolar, din om in om, din gura in gura, o data, de doua ori, de trei ori, pisalogiti, exasperati, siciiti la maximum, ca sa le intre bine in capatina, ca pleaca, pleaca, invocindu-se motive peste motive, fistichii, aiuristice, batoase, bombastice, cu chichirez… E bolnav (tuse cu bulbuci, hemoptizii de groaza), traseul – infernal, mijloacele de locomotie sint barbare, timpul imprevizibil; Cehov o tine una si buna: pleaca! Fuga (s. H.P.) din Moscova incepe la 21 aprilie 1980. Iata: de la Moscova pina la Iaroslavl cu trenul; de la Iaroslavl, pe Volga si Kama, pina la Perm, cu vaporul; de la Perm pina la Tiumen cu trenul (oprire la Ekaterinburg); de la Tiumen pina la lacul Baikal cu caii de posta, hurducat feroce in trasura (opriri la Krasnoiarsk, Irkutsk: 4 iunie); pe Baikal cu vaporul; pina la Sretensk, iarasi tirnosit cu trasura; de la Stretensk, pe Amur, cu vaporul pina la Nikolaevsk; iarasi vapor, prin strimtoarea Tatar, pina la Sahalinul de Nord. Debarcarea: 12 iulie. Aproape trei luni de chin care ar fi dat gata pe orice barbat sanatos tun, darmite pe un tuberculos. Urmariti itinerariul, cu creionul, pe harta! E urias. Cehov l-a parcurs cu placere? Pentru ce? Ajuns, se injuga habotnic la o munca imposibila: „In treacat fie spus, am avut timp sa fac recensamintul intregii populatii a Sahalinului. Am trecut prin toate localitatile, am intrat in fiecare casa, am stat de vorba cu fiecare om… am pina acum zece mii de fise ale locuitorilor, inclusiv ale celor condamnati la munca silnica”. In rest? „…N-am scris nici o piesa din viata siberiana, pe care am si uitat-o”, va declara lui A.S. Suvorin in 1893. Ciudata amnezie! N.I. Ghitovici noteaza: „In literatura memorialistilor exista informatii cum ca Cehov a scris o piesa din viata siberiana, intitulata Generalul Koket. In Sahalin a asteptat trei luni si doua zile. Intoarcerea, pe valuri, in octombrie: India, Singapore, Ceylon, Port-Said, Constantinopole, Odesa (1 decembrie). (In Oceanul Indian, ne atrage atentia un critic, „el se arunca din mersul vaporului de pe prora si se catara apoi pe o fringhie ce i s-a zvirlit de la pupa”. Hm!!!) In aceeasi luna, rapid, scrie Unchiul Vania, scene din viata la tara, in patru acte, eliberat! Un fel de varianta la Duhul padurii (s. H.P.) Un mic amanunt: in Duhul padurii, Voinitki se sinucisese. Se sinucisese? (s. H.P.) Oricum, Anton Pavlovici Cehov circula in voie, ca voda prin loboda, pe ulitele Moscovei!