Intr-o critica elogioasa adusa unei relativ noi case de discuri, Meloclassic, cu sediul in Thailanda, al carei material sonor provine integral din transmisiuni radio – benzi de concert in direct sau inregistrari de studio pentru un anumit post de radio –, un muzicolog francez, Frédéric Gaussin, observa recent ca: „eroarea de a considera ca… doua viziuni ale aceleiasi piese ar fi in mod necesar redundante, a fortiori atunci cand ele emana de la acelasi pianist, ramane la fel de grava ca si cea care consista in a gandi… ca o partitura nu ar permite decat o unica traducere valabila, o singura posibilitate de materializare sonora, atunci cand se ocupa de ea, unul dupa altul, muzicieni autentici, dotati cu probitate, mijloace asemanatoare, constiinte artistice extrem de individualizate, cu o cultura si idealuri elevate“.
Despre ce „redundanta“ s-ar putea vorbi ascultand sonatele beethoveniene ale lui Sviatoslav Richter, la Carnegie Hall, in 1960 (republicate de Doremi) sau la Festivalul Primavara la Praga in anii 1975-1986 (PragaDigitals)? Si ce pacat ca trecerile sale prin Romania au ramas practic nedocumentate…
O scurta calatorie la St. Petersburg mi-a scos in cale genul acesta de arhive radio, reinviate gratie unor case de discuri ruse de mai mica anvergura si aparute in ultimii zece ani, fara sa fi fost practic semnalate de cronicarii europeni. Cert, inregistrarile de tinerete ale lui David Oistrah imi erau cunoscute in parte, gratie editiei casei franceze Dante (Le jeune Oistrakh), unele reluate mai recent de Brillant Classics in seria Russian Historical Archives. Celor stiute li adauga acum un CD al casei ruse Aquarius, ce merita cunoscuta: David Oistrakh Early Recordings (Rec. 1938). In program: Concertul pentru vioara si orchestra in Mi major, BWV 1042, de Bach, Introduction et Rondo capriccioso, op. 28 de Saint-Saëns si Concertul de Beethoven, prima din multele versiuni ramase de la Oistrah (AQVR 385-2). Calitatea remasterizarii este mai mult decat buna, iar sunetul matasos si voios, as spune, al viorii lui Oistrah tanar, cu totul admirabil. Violonistul canta impreuna cu Orchestra simfonica a Filarmonicii de Stat din Moscova, dirijata de Lev Steinberg (1870-1945), astazi amintit pentru deplasarile sale la Paris si Londra, in 1914, la invitatia lui Diaghilev, si o inregistrare a operei lui Rimsky-Korsakov, Mireasa Tarului. Casa Aquarius, ce are ca program reinvierea inregistrarilor de muzica rusa, a publicat un CD special dedicat lui Steinberg, cu arhive din anii 1937-1940, pe care poate fi auzita si o mare violonista, Galina Barinova.
Din arhive radio provine, altfel, si un concert in amintirea marelui pianist si pedagog Konstantin Igumnov (1873-1948), profesor al unor legendari interpreti rusi ca Iakov Flier, Maria Grinberg, Lev Oborin, Rosa Tamarkina etc. (AQVR-386-2). Concertul memorial s-a desfasurat in Sala Mare a Conservatorului din Moscova, la 4 aprilie 1949, un an dupa disparitia pianistului, iar la el si-au dat concursul, in prima parte, organistul Alexander Goedicke, cu un preludiu si o fuga de Bach, trio-ul format de Lev Oborin, David Oistrah si Sviatoslav Knusevitki, cu prima miscare din Trio-ul elegiac al lui Rahmaninov, In memoria unui mare artist, si Sviatoslav Richter, cu piese de Liszt si Rahmaninov. Partea a doua a concertului a fost consacrata muzicii vocale, cu o selectie de lieduri de Ceaikovski si Rahmaninov, cantate de celebrul bariton Pavel Lisitian si mezosoprana Nadejda Obuhova, acompaniati la pian de Matvei Soloviova. Un adevarat document!
Din catalogul casei Aquarius am gasit si doua discuri cu inregistrari inedite de muzica de pian, cu alte doua nume sonore, Maria Nemenova-Luntz si Maria Iudina, dar ele merita un semnal aparte…