Sau servitoarea de la Belcesti, Profira, care ma lasa seara sa o aud cum se pisa in iarba... Si acolo am infiripat o coliba, de data asta cu miinile mele, neajutat de varul meu... ma intindeam pe burta in interiorul ei ingust, familiar... citeam Robinson Crusoe, intr-o editie cu paginile mari, lucioase, plina de ilustratii... si pazeam […]
La etajul cinci: privesc din pat, in picioare, direct in clopotnita bisericii, la toaca, il si vad pe cel ce bate cu ciocanelele de lemn intr-o scindura, le abandoneaza, trage niste clopote bombate diferit, fiecare cu sunetul lui... Ma simt bine cind bate toaca; as inregistra-o daca as avea cu ce... Din "camera cu computere" am scos […]
Cautam sa-mi amintesc locurile in care am stat. Nu incercam sa le ordonez cronologic, ci doar sa le numesc, oarecum sa le descriu la repezeala pe citeva (mai aveam putin de trait!)... si sa le leg de amintirile pe care le mai am despre dinsele... Am locuit intr-un canton, intr-o halta, intr-un pavilion C.F.R., in case obisnuite, la […]
Stilul smuls. Intr-una dintre vacantele de studentie, petrecuta pe mosioara mostenita de la maica-sa (si condusa cu dichis de bunica Tatiana Markovna Berejkova), facind o incursiune in casa cea veche, nelocuita, cu piatra macinata, Raiski "...descoperi vreo doua mii de volume si se adinci in cititul titlurilor. Gasi toti enciclopedistii; […]
Marea fandoseala. Voci din public. Singura doritoare sa priveasca prin gaura, "Natalia cea curioasa, una dintre femeile care impleteau dantele pentru Tatiana Markovna" (dantelaresele au intotdeauna un ce sentimental!), e respinsa batjocoritor de Egorka: "Te-as lasa nu numai sa te uiti prin crapatura din perete, ci ti-as da si mina […]
Sfredelul si Raiski sau cum ajungi actor fara sa stii. In articolul aparut postum, "Intentiile, obiectivele si ideile romanului Ripa", Goncearov afirma clar si la fix despre Raiski: "Natura, de buna seama, l-a predestinat penelului, daltii, arcusului sau condeiului – intr-un cuvint, artei... Dar insuficienta educatie artistica, […]
Fotografia Lui A. P. Cehov si a Olgai Leonardovna Knipper-Cehov. Anul 1901. Cum tin mina dreapta, si el, si ea, la fel, cu degetele strinse sub degetul mare. Fata "insuratelului", pince-nez-ul asezat putin strimb, ciufuleala bolnava a parului parca jilav, timplele transpirate de efortul zimbetului usor nauc, de pe alta lume. De privit […]
Citez din indicile de nume cuprinse in vol. XII al operelor lui A.P. Cehov: "Mizinova Lidia Stahieva (1870-1937), o buna cunostinta a familiei Cehov, profesoara de liceu. Se pregatea sa ajunga solista de opera. A facut parte citva timp din trupa Teatrului de Arta din Moscova. In 1902 a parasit scena si s-a casatorit cu A.A. Sanin. […]
Cind m-am conectat cu universul erotic si nevrotic... mai din parti!; nu era nimica! Tocmai povestisem cum a fost cu tipa aia de la legatorie, dar mi-am amintit mai bine. Dinsa era cam complexata, ca facuse doar liceul si muncea la o treaba de cacat, facea pachete! Se incurca in ate si sfori si se enerva ca nu era studenta la fix, […]
Pe urma deschideam usile greoaie, captusite cu oglinzi adinci, limpezi, de cuart regal, pastrind inca imaginile tale scumpe, strimbaturile spaimoase, suav-hidoase, de spinzurata, de inecata, de impuscata-n jugulara... dupa cum se nimerea sa mimezi... cu miscarile languroase cu care iti prafuiai atenta genele intoarse la virf in pulberi […]