Nu stiu cum se va fi intilnit Zappa cu Bruce Bickford, artistul figurilor modelate in lut. Migaloasa munca prin care argila diferit colorata ajunge film de animatie este in The Dub Room Special! (ca si in Baby Snakes, alt film Zappa) un episod cu valente diverse. Sa remarcam autoreferentialitatea, ca tip de abordare estetica, despre […]
Ca modalitate de exprimare a "energiei liniare degajate de mai multe monodii simultane" (cum spun teoreticienii), polifonia este prezenta in muzica lui Zappa inca de la Freak Out! (1966). Toate piesele de acolo (mentiune speciala pentru ultimele, It can't Happen Here & The Return Of the Son of Monster Magnet, vocalize de (im)pura […]
Despre Judas Priest s-au scris atitea, incit aproape ca n-as mai fi vrut sa va retin atentia. Ce poti sa adaugi la o icoana pictata de-un maestru? Si oare asta e notiunea potrivita unui inceput de articol despre o trupa rock? Domeniul e plin totusi de "icoane" (in sensul cuvintului "icon" al limbii engleze). O fi, pesemne, exagerat […]
N-am fost la concertul lui John McLaughlin ca sa aud "in ce forma" se afla chitaristul, asa cum vorbeau doi batrini iubitori de jazz, la iesirea din sala. Nici nu m-a interesat amanuntul ca playlist-ul a fost altfel decit ceea ce anuntase casa de discuri care a promovat evenimentul. M-a incintat faptul ca Sala Palatului era arhiplina, […]
Istoria trupei The Stranglers este aproape didactica pentru mecanismul showbiz. O formatie necunoscuta, dar serioasa, cu ceva ani de cintat prin localuri obscure, ancoreaza intr-un curent muzical la moda. Urca incet si sigur treptele box-office pina devine nr. 1 printr-un hit over the world. Dupa care coboara lent in anonimat, desi […]
Sa fi avut vreo 17 ani cind urechile au auzit, creierul a receptat, pielea s-a incretit, inima s-a chircit, iar sufletul s-a agatat de... Oare de ce? La o atenta scrutare in trecutu-mi de auditionist, observ ca nu era nici un punct de reper, necum un cui de care sa-mi agat, peste ani, pelerina observationala sub care ma strecurasem […]
Multa vreme mi s-a parut ca Depeche Mode este o facatura showbiz, orientata spre publicul ideal: adolescentii cu destui bani pentru ultimul LP, CD, DVD sau alte chestii cool. De vina era, poate, succesul monstruos repurtat in topuri, pe stadioane si-n discoteci. De vina, trebuie spus, era si-o anumita asprime in sunetul trupei, pe […]
Un artist plastic de virsta mea, fara comenzi indestulatoare ca sa-i asigure traiul familiei (nevasta, copil de scoala generala), si-a dorit enorm sa vada Italia, leaganul si raiul celor care stiu sa tina in mina un sevalet, o pensula, o dalta, o mistrie, o arma alba. Cum bursele, invitatiile si sponsorii il ocoleau, omul n-a gasit […]
Nu credeam ca dupa Amadeus se poate face alt film in care muzica sa aiba rolul de prim-plan. Nu de factura aceluia, nu cu aceeasi pofta de viata si de joaca, nu in aceeasi proportie ideala de seriozitate si ludic, de tragedie si comedie si asa mai departe. Clasica – as zice romantica! – punere in scena din Amadeus (marturisirea […]