Mi-am petrecut concediul, in urma cu doua veri, in Croatia. Nimic deosebit pina aici, in afara unei experiente turistice pe care as recomanda-o oricui, intrucit Croatia concureaza oricind, la preturi onorabile, cu cele mai exotice, speciale destinatii despre care citim in reviste lucioase. Dar nu despre locurile vazute in acel concediu […]
Ma roade de ceva vreme o intrebare: daca vrei sa iti administrezi cit mai bine talentul, deprinderile, aptitudinile, valoarea etc., cum ar fi mai bine – sau cum ar fi mai corect (fiindca nu-i totuna!)? Ai putea, pe de o parte, sa iti vezi de treaba si sa faci cit poti de bine ceea ce stii sa faci, fara sa pierzi vremea cu explicatiile, […]
Cred ca nu doar orbirea este un neajuns urias pentru cititorul impatimit, ci si surzirea. Orbirea te impiedica in chip absolut sa mai vezi cuvintele. Dar surzenia este si ea fatala, intrucit impiedica priceperea sonoritatii de toate soiurile a unei carti. Si nu ma refer atit la surzenia exterioara, cit la cea launtrica. Surzii exteriori […]
Absolut nimic nu era de facut. Fostul meu diriginte, greu de uitatul profesor Friedmann, ne explicase o lege a fizicii printr-o analogie extrem de simpla. Baronul Munchausen nu se putea extrage singur din mlastina in care intrase, tragindu-se de par in sus, fiindca una din legile fizicii il impiedica sa faca asta. Minutele mele nepricepute, […]
Daca ar fi sa ma iau dupa ce am citit, ca sa ne fie bine, dar bine-bine de tot, creierele noastre ar trebui sa functioneze ca niste fabrici care-si fac planul cincinal in patru ani si jumatate. Doar ca, in loc sa producem rulmenti sau pinzeturi, in laboratorul de la mansarda ar trebui sa clocoteasca endorfinele, dopamina, serotonina, […]
Ce se mai poate scrie despre Deep Purple, numele ajuns demult renume, sinonim chiar cu hard-rock-ul? Tot ce-a fost de scris probabil ca s-a scris. N-am pretentia sa adaug ceva nou, nici sa ma raliez protestului celor care sesizau recent ceva imoral in prezenta la Kremlinul lui Putin a trupei ce poarta firma amintita. Le-as zice flacailor […]
Aud adesea, mai ales de la melomani romani exasperati, cliseul care spune ca fiecare popor isi are soarta pe care o merita. E un cliseu, intr-o masura si o supapa pentru a varsa surplusul de frustrare fata de o nesimtire si o nepasare ce par imposibil de dezradacinat, inclusiv in viata muzicala. Si mai rau, si mai adevarat mi se pare […]