Pentru autorul Necuvintelor lumea poeziei e despartita net si inalt de realitatea sociala si de istoria in care a fost edificata. De aceea, textele aliniate ale autorului “saizecist” ustura mai tare decit cele similare ale scriitorilor de angajament declarat. Nimic nu pare mai strain de spiritul poeziei lui Nichita Stanescu […]
In Dreptul la timp (1965), Nichita Stanescu se asuma si se expune in integralitatea lui spectaculara, brevetind o atitudine lirica imperiala, un comportament de suveran al lexicului si gramaticii. 11 elegii, volumul publicat un an mai tirziu, impinge lucrurile si mai sus. Planul este suprainaltat deopotriva poetic si estetic. Aceste […]
Atunci cind se bucura, Romanul este excesiv. Fie se bucura de unul singur, in forul sau interior, oferind celorlalti o mina de om victimizat; fie – la cealalta extrema – chiuie si joaca de s-auda tot cartierul. In ambele ipostaze, ceva s-a adaugat in timp si se tot adauga, prin reiterare, bucuriilor noastre fundamentale.
Acestea […]
Se apropie alegerile de la Uniunea Scriitorilor si o buna prietena, cu care dialoghez frecvent, are o anume mindrie mondena. La serviciu, in timp ce poporul muncitor vorbeste numai despre cum i-a zis-o Basescu si cum i-a intors-o Geoana, ea poate introduce in pasionanta dezbatere citeva figuri de intelectuali români, aflati de asemenea […]
Roman modern in litera si in constructia narativa, Patul lui Procust este un “dosar de existente” minutios organizat de autor. Pledoaria lui Camil Petrescu pentru stilul anticalofil ar putea deruta; dar preferinta sa marcata pentru scrierea transparenta, in acord fin cu interioritatea fiecarui personaj, nu presupune absenta unui […]
Exista aproape un consens critic in legatura cu evolutia in doi timpi a avangardismului literar romanesc. Manifestele si contributiile teoretice sint mai substantiale si cu un orizont estetic mai larg decit elementele de practica textuala diseminate in reviste si volume. In acelasi timp, apare paradoxul unui fenomen legitimat prin […]
Atit de frecvente erau petrecerile la “Romania literara”, incit ele incalecau si subjugau sedintele redactionale. Algoritmul era urmatorul: de cind intram pe usa secretariatului, la mereu amabila doamna Vladan, simteam unele efluvii indepartate. Cind intirziam la sedinta, eram – paradoxal – rasplatit prin spectacolul pregatirii […]
Spre finele lui martie 2005, Cristian Tudor Popescu si cei multi care s-au solidarizat cu el au plecat de la “Adevarul” si de la “Adevarul literar si artistic”. Cum ma numaram printre ei si a trebuit sa-mi iau adio de la revista la care scriam de opt ani, am pus mina pe telefon si l-am sunat pe directorul “Romaniei literare”. […]
– Stimate domnule Dan C. Mihailescu, m-am intrebat de cind ne cunoastem. Cred ca de peste un deceniu. In 1998, venind ca june asistent la Institutul “G. Calinescu”, la recomandarea lui Eugen Simion, v-am gasit acolo, in postura de “veteran” al cercetarii istoriografice. Pe atunci vorbeati mai poticnit, dar la fiecare interventie […]
Suedezii sint de o punctualitate care da frisoane. Vineri, 25 septembrie, la ora 14.02, ma gaseam in fata unei usi inchise, la asa-numita Rum för poesi (Aula pentru poezie). N-am apucat sa (ma) intreb daca nu cumva manifestarea anuntata a fost aminata sau daca mai trebuie sa vina vreunul dintre participanti, ca o silueta feminina […]